grila sociologia comunicarii an2 sem1

liviasurdu

SOCIOLOGIA COMUNICARII an2 sem1 2007-2008
MULTIPLE CHOICE
1.
Media de masã, ca suporturi pentru comunicare, se clasificã în:
a. media autonome, media de comunicatie si media de difuzie
b. media de comunicatie si media de difuzie
c. media autonome si media de comunicatie
2.
Comunitatea Europeanã a aprobat pentru a realiza trecerea la societatea
informationalã, urmãtoarele programe de profil:
a. LEONARDO DA VINCI si COPERNICUS
b. ESPRIT, IMPACT si MEDIA
c. PHARE si SAPARD
3. Cine defineste sociologia comunicãrii ca procesul stabilirii unei comuniuni sau
identitãti de reflectii, idei, conceptii între emitãtorul mesajului si receptorul
mesajului prin intermediul unui canal de comunicatie :
a. Francis Dessart
b. Wilbur Schram
c. Paul Foulquie
4. Cum se numeste semnificatia atribuitã mesajului de cãtre receptor :
a. codificare
b. decodificare
c. receptare
5.
În procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back):
a. intervine unul sau mai numeroase elemente perturbatoare care influenteazã
fenomenele de învãtare sau re-învãtare specificã receptorului si apoi
actiunile acestuia
b. nu intervine nici un element perturbator
c. intervin mai multe elemente perturbatoare care influenteazã
fenomenele de învãtare sau re-învãtare specificã receptorului si apoi
actiunile acestuia
6. Dupã tipurile de activitãti umane, J. L. Aranguren deosebeste comunicare :
a. obisnuitã (comunã), stiintificã si/sau tehnicã, de noutãti (informatii),
publicitarã, pedagogicã, esteticã (artisticã), socialã, economicã,
politicã, religioasã, etc
b. obisnuitã (comunã), stiintificã si/sau tehnicã, de noutãti (informatii),
publicitarã, esteticã (artisticã), socialã, economicã, politicã, religioasã,
etc
c. obisnuitã (comunã), stiintificã si/sau tehnicã, de noutãti (informatii),
publicitarã, pedagogicã, esteticã (artisticã), economicã, politicã,
religioasã, etc
7.
Comunicarea de masã se adreseazã mai multor indivizi fiind o
comunicare :
a. directã
b. reciporcã
c. publicã
8. Comunicarea de masã, ca absolut orice comunicare reprezintã un transfer de
informatie, prin intermediul :
a. unui mesaj si cu ajutorul unui canal de comunicatie
b. unui repertoriu de mesaje
c. unui emitãtor si unui receptor
9.
Comunicarea de masã faciliteazã:
a. circulatia socialã a informatiei
b. atât circulatia socialã a informatiei, cât si blocarea, denaturarea si
standardizarea ei
c. atât circulatia socialã a informatiei, cât si denaturarea si
standardizarea ei
10. Comunicarea de masã poate fi inclusã printre cele mai redutabile si eficiente
narcotice sociale, a cãror influentã este studiatã de sociologia :
a. propagandei
b. opiniei publice
c. comunicãrii
11. Dictionarul de Sociologie subliniazã cã în cazul comunicãrii de masã:
a. acelasi emitãtor conține de posibilitãti de transmitere a aceluiasi mesaj
la un numãr extrem de mare de receptori potentiali
b. mai multi emitãtori dispun de posibilitãti de transmitere a aceluiasi
mesaj la un numãr foarte mare de receptori potentiali
c. acelasi emitãtor dispune de posibilitãti de transmitere a aceluiasi mesaj
la aceeasi receptori potentiali
12. Mass media (media de masã) desemneazã :
a. grupa suporturilor de aceeasi naturã
b. grupa suporturilor de consistente diferite
c. grupa suporturilor de aceeasi naturã si consistente diferite
13. George Friedmann defineste comunicatia de masã drept un ansamblu de
a. fenomene culturale inseparabile de civilizatia tehnicistã
b. fenomene tehnice inseparabile de civilizatie
c. fenomene culturale si tehnice, inseparabile de civilizatie
14.
Încã din 1949, Declaratia Universalã a Drepturilor Omului proclamã dreptul
omului la:
a. informare
b. comunicare
c. informare si comunicare
15. În prezent, difuzarea informatiei se face în mare mãsurã:
a. în sens unic, plecând de la câteva centre situate mai ales în tãrile
dezvoltate
b. în toate sensurile, plecând de la câteva centre situate mai ales în tãrile
dezvoltate
c. în dublu sens, plecând de la câteva centre situate mai ales în tãrile
dezvoltate
16.
Despre societatea informatiei s-a vorbit foarte mult:
a. în deceniile 7 si 8 ale secolului al XX-lea
b. în deceniile 8 si 9 ale secolului al XX-lea
c. în deceniile 9 si 10 ale secolului al XX-lea
17. Japonia a creat Institutul pentru Societatea Informationalã încã din anul:
a. 1972
b. 1982
c. 1962
18.
Programul ESPRIT pentru coordonarea si promovarea cercetãrii în
domeniul tehnologiilor informatiei a fost creat încã din:
a. 1974
b. 1982
c. 1984
19.
Programul MEDIA a fost creat pentru :
a. stimularea cererii de servicii de informatii electronice
b. încurajarea creãrii de retele audiovizuale transfrontaliere
c. promovarea schimbului de date informative
20. RENAC, RENOD/RENAC si CEDINF sunt programe de informaticã :
a. nationale
b. europene
c. americane
21. În martie 1994, la Buenos Aires, delegatii la prima conferintã mondialã
privind dezvoltarea Uniunii Internationale de Telecomunicatii au hotãrât
realizarea unor servicii universale pentru toti membrii societãtii, la scarã globalã
si crearea:
a. sistemului international de pozitionare prin satelit
b. sistemului de comunicatii planetare
c. infrastructurii informationale globale
22. În 1994, un grup de experti condus de M. Bangemann, comisarul Uniunii
Europene cu dificultăți de telecomunicatii si tehnologia informatiei, a prezentat
Consiliului European documentul intitulat:
a. Societatea informationalã europeanã
b. Europa si societatea informationalã planetarã
c. Europa si societatea informationalã
23.
Raportul Bangemann, din 1994 a fost structurat pe:
a. 3 capitole
b. 4 capitole
c. 5 capitole
24. Clubul de la Roma a studiat în anul 1995 :
a. societatea informationalã
b. fenomenul multimedia
c. societatea si multimedia
25. Sociologia comunicãrii studiazã:
a. canalele de comunicatie si influenta acestora asupra societãtii umane
b. implicatiile psihologice ale momentului (procesului) de comunicare
c. implicatiile sociale ale actului (procesului) de comunicare
26. Sociologia comunicatiilor si informatiilor a fost definitã de :
a. Traian Herseni
b. George Friedman
c. Septimiu Chelcea
27. Cea mai reprezentativã scoalã lingvisticã din secolul al XX-lea a fost cea :
a. britanicã
b. americanã
c. francezã
28. Ce metodã universalã a aplicat Jean Piaget în studiul devenirii limbilor:
a. functionalismul
b. energetismul
c. structuralismul genetic
29.
Al câtelea presedinte al Societãtii Internationale de Psiholingvisticã
Aplicatã a fost profesoara Tatiana Slama-Cazacu :
a. primul
b. al doilea
c. al treilea
30. Care dintre cercetãtorii români a depus o rodnicã activitate de cercetare
psiholingvisticã (stiintã de granitã, simbiozã a psihologiei si lingvisticii),
marcatã între altele de o serie de lucrãri de pionierat la noi în tarã si pe
mapamond :
a. Tatiana Slama-Cazacu
b. Corneliu Mircea
c. Septimiu Chelcea
31. Tema generalã a celui de-al 4-lea Congres International de Psiholingvisticã
Aplicatã (Bologna, 23 - 27 iunie 1994) a fost:
a. "Psiholingvistica si Învãtãmântul"
b. "Psiholingvistica si Mass-media"
c. "Psiholingvistica - o stiintã cu conexiuni multidisciplinare"
32.
Cine a întreprins cercetãri privind relatiile matri- si patriliniare din unele triburi,
cercetãri efectuate pe baza principiilor lingvisticii structurale:
a. Tatiana Slama-Cazacu
b. Claude Levi-Strauss
c. William Labov
33.
Semantica se ocupã cu studiul:
a. semnificatiei cuvintelor
b. sensului cuvintelor
c. sensului si semnificatiei cuvintelor
34. Termenul semanticã a fost introdus în lingvisticã de:
a. Michel Bréal
b. Noam Chomsky
c. A. G. Greimas
35. Semantica are punctul de plecare în studiul schimbãrilor de sens din:
a. lingvisticã
b. semioticã
c. vechea retoricã
36. Semantica si-a extins domeniul în directii noi, precum teoria semnului,
functiile psihicã si socialã ale limbajului, reluând observatii si teze ale:
a. logicii si psihologiei
b. logicii
c. psihologiei
37.
Cine a scris lucrarea „Legile intelectuale ale limbajului - fragment de
semanticã”:
a. Michel Bréal
b. Noam Chomsky
c. A. G. Greimas
38. Semantica generalã a fost definitã, între altii, de A. G. Greimas în anul:
a. 1966
b. 1968
c. 1970
39. Din semantica generalã au apãrut ramuri noi ca:
a. semiotica
b. semantica generativã
c. retorica
40. Semiotica este disciplina orientatã spre analiza:
a. sistemelor de semne, coduri si de limbaj
b. functiilor sistemelor de semne, coduri si de limbaj
c. sistemelor de semne, coduri si de limbaj, cum ar fi si a functiilor lor
41. Cine a pus accentul pe studierea functiei sociale a semnului:
a. Michel Bréal
b. Noam Chomsky
c. Ferdinand de Saussure
42.
Cititi cu atentie urmãtorul citat din Rudolf Carnap : Dacã într-o investigatie care
se referã unic la cel care vorbeste sau în termeni mai generali-purtãtorul
limbajului, atribuim aceastã investigatie pragmaticii (sublinierea ns.).... Dacã
facem abstractie de purtãtorul de limbaj si analizãm numai expresiile si
semnificatia lor, ne vom gãsi în domeniul semanticii. si dacã, în final, vom face
abstractie si de semnificatii pentru a analiza numai relatiile între expresii, vom
intra în sintaxã. Totalitatea stiintei limbajului care se compune din cele trei pãrti
mentionate formeazã:
a. semiotica
b. retorica
c. lingvistica
43. Lunga traditie filosoficã greacã si indianã ajunsese sã distingã clar între obiectul
material care poate fi reprezentat, simbolul care redã efectiv reprezentarea si:
a. limba folositã
b. semnificatie
c. semnele pe care acesta le reprezintã
44. Dupã A. Rey, dezvoltarea semanticii inițiază abia în secolul al
a. XVII-lea
b. XVIII-lea
c. XIX-lea
45. Un studiu minutios si atent gãseste deci elemente comune de semanticã -
semioticã in nucce în marile sisteme de filosofie ale umanitãtii din cele mai
vechi timpuri si pânã astãzi. J. C. Herder a studiat:
a. originea si evoluția limbajului în limbile particulare
b. rolul limbii ca formă a ratiunii creatoare a omului
c. gramaticile universale
46. La începutul cãrui secol era construitã o teorie generalã a semnelor :
a. al XVIII-lea
b. al XIX-lea
c. al XX-lea
47.
Cine a definit semiotica drept “stiinta tuturor sistemelor de semne, cu conditia ca
acestea sã poatã fi reconstruite empiric”:
a. R. Carnap
b. F. de Saussure
c. P. Barthes
48. întâia lucrare de retoricã, în prezent pierdutã, a fost scrisã de sicilienii Korax si
Tisias în:
a. secolul al V-lea înainte de Hristos
b. secolul al II-lea cândva de Hristos
c. secolul al II-lea dupã Hristos
49. Cine a spus urmãtoarele cuvinte: Aceste douã lucruri, strâns unite, întelepciunea
gândirii si eleganta limbajului:
a. Boileau
b. Cicero
c. Aristotel
50. Cine a fost succesorul lui F. Saussure la catedra de lingvisticã generalã a
Universitãtii din Geneva:
a. Noam Chomsky
b. Rudolph Carnap
c. Charles Bally
51. Cine a scris "Tratatul de stilisticã francezã", a cãrui primã editie a fost publicatã
în 1902, iar editia a IV-a, în 1963:
a. F. de Saussure
b. Ch. Bally
c. R. Bartes
52. Cine a spus: "Orice mijloace de exprimare le vom cãuta în mecanismul limbii în
general sau într-o limbã particularã sau, în fine, în sistemul de exprimare a unui
individ (luat) izolat":
a. Noam Chomsky
b. Rudolph Carnap
c. Charles Bally
53.
Cine a spus: Discursul este fizionomia sufletului :
a. Seneca
b. Platon
c. Aristotel
54. Dar cine a spus: Acesta este caracterul, asta stilul :
a. Seneca
b. Platon
c. Aristotel
55.
Reflexia stilisticã actualã se concentreazã pe:
a. realizarea unei critici nepãrtinitoare, de pe pozitii neutre, având
primatul
obiectivitãtii
b. dubla problemã a functiilor comunicãrii si structurãrii mesajului
c. autenticitatea ideilor creatorului, obiectiv determinate
56. Lucrãrile lui Roman Jakobson dominã si alimenteazã douã mari curente :
a. stilistica materialistã si idealistã
b. stiliastica si retorica
c. stilistica functionalã si structuralã
57. Dupã H. Brekle semnele sunt de douã feluri:
a. de tip index si caracterizante
b. motivate si mixte
c. arbitrare si mixte
58. Propaganda clasicã era îndreptatã cãtre obtinerea:
a. aderentei totale la o idee
b. aderentei totale la actiune
c. aderentei directe la actiune
59.
Conform lui Allan Pease si Alan Garner, metalimbajul cuprinde:
a. cuvintele si expresiile care pot releva adevãratele atitudini ale unei
persoane
b. graiul viu - care a dominat viata tribalã
c. cuvântul scris - din antichitate si pânã la jumãtatea secolului al XX-lea
60.
Ca model aberant de comunicare, tiparul nevrotic:
a. îl conduce pe cel în cauzã într-un tinut strãin de realitate, imaginar în
comunicare, în care sinele este permanent agresat de fiinta celuilalt
b. descrie însingurarea sinelui, pânã la ruperea acestuia de realitate
c. este inițialul pas al alienãrii în comunicare; mai poartã încã semnul
atractiei, însã, atractia nevroticului se preschimbã pe nesimtite în
repulsie
61.
Doctrina sociodinamicã a modurilor de comunicare este:
a. legatã de modele propagandistice, are scopul de a transforma auditoriul
conform unei ideologii, definite în prealabil
b. cea conform cãreia scopul omului îl reprezintă comunicarea valorilor,
selectarea si ierarhizarea lor
c. cea care explicã schimbãrile intervenite în comunicarea între indivizi
ca urmare a schimbãrilor produse în cultura acestora
62. Cercetãri de marketing au demonstrat cã din 300-600 mesaje la care un
individ este expus zilnic, sunt receptate numai:
a. 30-80
b. 20-60
c. 10-20
63.
Principalele coduri sociale se clasificã în:
a. semne de identitate
b. semne practice
c. semne epistemologice
64.
Care este acceptiunea corestã pentru conceptul de comunicare:
a) procesul prin care individualitãtile observã stimulii si reactioneazã în
grade diferite la perceperea lor;
b) mecanismul prin care relatiile umane existã si se dezvoltã;
c) toate simbolurile gândirii, împreunã cu mijloacele de propagare si
conservare a lor.
a. a+c
b. a+b+c
c. b+c
65. Ce semnificã termenul de comunicare:
a) încercarea de a stabili o comunitate cu cineva ;
b) încercarea de a pune în comun informatii, idei, atitudini ;
c) încercarea de a asocia, raporta sau de a stabili legãturi între idei.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
66.
Comunicarea socialã este definitã ca :
a) suma simbolurilor gândirii, împreunã cu mijloacele de propagare si
conservare a lor;
b) expresia generalã pentru a desemna toate formele de relatii sociale în
care existã o participare constientã a indivizilor si grupurilor ;
c) suma raporturilor interpersonale care comportã o comuniune sau o
fuziune a constiintelor.
a. b+c
b. a+b+c
c. a+c
67. Mesajul trebuie înteles ca :
a) ansamblu al semnelor transmise de emitãtor, vehiculate prin intermediul
unui canal comunicational ;
b) repertoriu de mesaje ;
c) suport material al comunicãrii.
a. b+c
b. a+b
c. a+c
68. Ce medii comunicationale cunoasteti :
a) radio, tv, cinema ;
b) teatru, presã;
c) discuri, casete.
a. a+b+c
b. a+c
c. b+c
69. Comunicarea poate fi:
a) directã sau indirectã;
b) unilateralã sau reciprocã;
c) privatã sau publicã.
a. b+c
b. a+b+c
c. a+b
70.
Combinarea primelor patru soiuri de comunicare (directã, indirectã,
unilateralã si reciprocã) poate naste alte forme de comunicare - cele mai
întâlnite de altfel:
a) reciprocã directã (fatã în fatã);
b) reciprocã indirectã sau interactivã (prin intermediul radio-ului,
telefonului);
c) unilateralã directã (într-o conferintã) si unilateralã indirectã (prin
intermediul discului, filmului, scrisorii).
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
71.
O formã cu totul deosebit o reprezintã comunicarea empaticã (de la
cuvintele grecesti patheia, pathos=ceea ce simti) pe care :
a) H. Pieron o numeste o specie de comunicare afectivã, prin care cineva
se identificã cu altcineva, mãsurându-si sentimentele;
b) Paul Foulquie o prezintã ca un ansamblu de procedee, care difuzeazã
informatii pentru marele public, actionând asupra opiniilor acestuia si
determinându- i unele din comportamente;
c) H. Sillamy o numeste un fenomen de rezonantã psihicã, de comunicare
afectivã cu altul.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
72.
Comunicarea de masã functioneazã ca un agent de :
a) control social ;
b) întãrire a valorilor si atitudinilor existente ;
c) propagandã si ****.
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
73. Prin media se întelege :
a) indiferent ce mesaj pentru orice suport de transmitere a acestuia;
b) orice suport pentru un mesaj ;
c) orice suport pentru mai multe mesaje.
a. b+c
b. a+b+c
c. a+c
74.
Media de masã, ca suporturi pentru comunicare, se clasificã în :
a) media autonome;
b) media de comunicatie;
c) media de difuzie.
a. a+b+c
b. a+b
c. b+c
75.
Noile media includ:
a) cablul (optic sau coaxial);
b) satelitul;
c) telexul si faxul.
a. a+c
b. a+b
c. b+c
76.
Societatea informatiei mai este denumitã si:
a) noua ordine mondialã în domeniul informatiei si comunicatiilor;
b) societatea globalã informationalã;
c) noua societate informaticã holonicã.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
77. Printre ramurile culturale ale sociologiei se numãrã :
a) sociologia comunicãrii si comunicatiilor ;
b) sociologia culturii de masã;
c) sociologia informatiei si sociologia propagandei.
a. a+b
b. a+c
c. b+c
78. Obiectul lingvisticii îl constituie :
a) limbajul uman, analizat nu numai ca instrument de comunicare, dar si de
gândire si construire a imaginii lumii ;
b) diversitatea si evolutia limbii, explicând posibilitãtile si necesitatea acesteia
pentru a deduce, pornind de la aceste fundamente, unitatea, varietatea si
devenirea limbilor;
c) esantionul de limbaj, cu conditia sã fie reprezentativ.
a. a+b
b. a+b+c
c. a+c
79. Gramaticile copiilor au fost studiate de psiholingvistii :
a) S. Ervin si W. Miller;
b) N. Chomsky si J. Piaget;
c) R. Brown si U. Bellungi .
a. a+b
b. a+c
c. b+c
80. Semantica a fost integratã ulterior în variate teorii gramaticale sau lingvistice:
a) modelul structuralist (Ullman) sau generativ transformational
(Chomsky, Katz, Lakoff);
b) sistemul unei limbi particulare, performanta idiosincreaticã;
c) teoriile competentei comunicative, facultãtii limbajului.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
81. În ultimii 35 ani, cercetãrile semantice cunosc o reînnoire a interesului din
ratiunea:
a) teoretizãrii gramaticilor strict formale;
b) necesitãtii documentãrii si traducerilor;
c) reflexiei epistemologice asupra limbajului.
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
82. O colaborare între lingvisti si alti cercetãtori în stiintele socio-umane este azi o
necesitate în domeniul:
a) semanticii;
b) lingvisticii;
c) semioticii.
a. a+b
b. a+b+c
c. a+c
83.
Una din cãile noi de evolutie a semanticii structurale o constituie notiunile
de:
a) semioticã ;
b) lexicologie (studiul lexicului) ;
c) lexicologie generativã (producerea formelor lexicale ale limbajului).
a. a+b+c
b. a+c
c. b+c
84.
Elemente de semanticã pot fi întâlnite la:
a) presocratici, sofisti si la Platon;
b) Aristotel (în Poetica) si la stoici;
c) Pantajali (Mahabhasya - parabola indianã), Vasubandhu
(Abhidharmakasa - dialogul budist) si Vatsyayana (în Nyayabhasya - logica
brahmanismului).
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
85.
O semiologie crestinã întâlnim în cadrul scolasticii medievale la:
a) Sf. Augustin - Despre doctrina crestinã;
b) Sf. Anselm - Despre adevãr;
c) reprezentantii islamismului si realismului.
a. a+b
b. a+b+c
c. b+c
86.
Perioada modernã a dezvoltãrii semnaticii este caracterizatã de:
a) studiul limbajului si cunoasterea rationalã (Fr. Bacon - Noul organon, Th.
Hobbes - Leviathan);
b) semantica de la J. Locks si D. Hume la Leibniz;
c) scoala de la Port-Royal, o teorie generalã incipientã a semnului (J.
Herris).
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
87.
H. E. Brekle divizeazã semiotica dupã sistemul de semne analizat în:
a) generalã (purã) - defineste conceptele de bazã utilizate în descrierea
sistemelor de semne;
b) aplicatã - studiazã sistemele artificiale (construite) de semne;
c) particularã – se ocupã de studiul unor semne speciale, unice.
a. a+b
b. a+b+c
c. a+c
88.
Retorica este:
a) disciplina cuvântului scris si, mai ales, vorbit;
b) arta expresiei si a limbajului;
c) tehnicã, normã si instrument critic în aprecierea stilurilor individuale.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
89.
Retorica a devenit, în antichitate, disciplina cuvântului scris si mai ales
vorbit prin :
a) sofisti si retori;
b) mari oratori, precum Socrate, Demostene, Cicero sau Quintilian;
c) operele teoretice ale marilor filosofi, cu deosebire Aristotel.
a. a+b
b. a+b+c
c. b+c
90.
Sarcina lingvistului constã în:
a) identificarea unitãtilor cele mai reduse care constituie limbajul;
b) preocuparea pentru semnificatia textului;
c) preocuparea pentru repartitia morfemelor, grafemelor si fonemelor.
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
91.
Care dintre gânditorii urmãtori s-au ocupat cu studiul semioticii:
a) Ferdinand de Saussure;
b) Charles Peirce;
c) Rudolph Carnap.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
92.
Genurile literare care pot fi analizate de stilisticã pot fi:
a) liric si epic;
b) poetic si literar;
c) dramatic si didactic.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c
93. Comunicarea nonverbalã se realizeazã:
a) prin gesticã, mimicã (fizionomie);
b) prin pantomimicã (îmbinarea celor douã forme);
c) pe cale oralã.
a. a+b
b. a+c
c. b+c
94. Dupã Abraham Moles, mesajele transmise pot fi:
a) sonore;
b) tactile;
c) vizuale.
a. a+b
b. a+c
c. b+c
95. Care indice al existentei mesajelor este statuat:
a) material - existenta ca atare;
b) actional - continutul mesajului;
c) valoric - sensul mesajului.
a. a+b+c
b. a+b
c. a+c
96.
Principalii reprezentanti ai stilisticii idealiste sunt:
a) Karl Vossler;
b) Roman Jakobson;
c) Leo Spitzer.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
97. Alte discipline înrudite cu sociologia comunicãrii sunt :
a) psihologia socialã si psihologia grupurilor mici;
b) pragmatica si sintaxa;
c) sociologia opiniei publice si sociologia propagandei.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
98.
Anticii distingeau urmãtorul stil (ton):
a) simplu;
b) temperat;
c) sublim.
a. a+b+c
b. a+b
c. b+c
99.
Comunicarea de masã are urmãtoarele disfunctii:
a) influenteazã si dirijeazã evenimente exterioare;
b) deformeazã gusturile;
c) stimuleazã abaterea de la norme.
a. a+b
b. a+c
c. b+c