NEAMTU SORIN
Junior
Data inscrierii: 09/Mai/2008
Mesaje: 3
|
 Trimis: 03/05/2011 13:36 Titlul subiectului: |
 |
|
managementul serviciilor_mms_2010
grile managementul serviciilor
TRUE/FALSE
1. Serviciile sau alte bunuri care dispar în acelaşi moment în care apar nu contribuie la creşterea stocului de avuţie
ANS: T
2. Munca este productivă numai dacă ea conduce la creşterea valorii adăugate bunului sau activităţii pentru care a fost consumată
ANS: T
3. Serviciile preoţilor, avocaţilor, medicilor, ca şi ocupaţiile din comerţ sunt neproductive.
ANS: T
4. Sectorul serviciilor nu deţine în prezent cea mai mare pondere în majoritatea indicatorilor macroeconomici din ţările dezvoltate, cu atat mai putin în forţa de muncă ocupată şi in PIB.
ANS: F
deţine în prezent
în excepțional în forţa
5. Sectorul serviciilor s-a dezvoltat zdravăn şi a ajuns cel mai important participant la PIB în a doua parte a secolului 20
ANS: T
6. În prezent peste 2/3 din ****ţia ocupată din ţarile dezvoltate lucrează în sectorul serviciilor.
ANS: T
7. Creşterea serviciilor producătorilor arată că serviciile nu tind să înlocuiască producţia, ci doar o sprijină în producerea valorii adăugate.
ANS: T
8. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale nu este legată direct de creşterea importanţei serviciilor, ci a avut o anumită contribuţie la diversificarea ofertei de servicii şi la crearea nevoii de noi servicii.
ANS: T
9.
Noile tehnologii au favorizat apariţia economiilor de scară şi au permis crearea de noi servicii complete de produs, pentru a stabili reţele sau servicii de livrare cu costuri adiţionale cât mai scăzute.
ANS: T
10.
Atât intangibilitatea, cât şi simultaneitatea determină alte caracteristici ale serviciilor:
- Perisabilitatea determinată de intangibilitate – serviciile nu pot fi păstrate în stocuri ca de exemplu bunurile, nu este posibil să produci servicii la un clipă dat şi să le vinzi ulterior, mai târziu ce în prealabil sunt stocate,
- Eterogenitatea determinată de simultaneitate – interacţiunea dintre prestator şi client în procesul de livrare a serviciului poate conduce la variabilitate. Serviciile prestate pot varia de la un client la altul, atfel încât procesul de prestare a serviciului se caracterizează prin creşterea eterogenităţii.
ANS: T
11. Intangibilitatea este catracteristica serviciilor cea mai rar amintită de autori.
ANS: F
frecvent
12. Intangibilitatea serviciilor face dificilă producţia acestora, ca de pildă şi evaluarea lor în urma prestării.
ANS: T
13. Eterogenitatea serviciilor este legată de variabilitatea potenţială a performanţelor serviciilor prestate.
ANS: T
14. Intangibilitatea, simultaneitatea, eterogenitatea şi perisabilitatea sunt caracteristici ale serviciilor care par sa nu ridice probleme pentru managementul proceselor de prestare a serviciilor.
ANS: F
ridica probleme
15.
Clasificarea serviciilor în Japonia, conform General Research Development Organization, este următoarea:
- servicii publice: electricitate, gaz, apă, transport, comunicaţii;
- servicii financiare: bănci, societăţi financiare, societăţi de asigurări;
- servicii de distribuţie: cu ridicata, cu amănuntul; agenţii imobiliare, societăţi comerciale;
- servicii personale: restaurante, hoteluri, spălătorii, frizerii, saloane de frumuseţe, cinematografe, discoteci, teatre;
- servicii pentru întreprinderi: informaţii, consultanţă, publicitate;
- servicii pentru echipamente: întreţinere (automobile, electrocasnice), reparaţii instalaţii;
- servicii specializate: avocaţi, revizori, consultanţi, arhitecţi;
- servicii sociale: şcoli, institute de cercetare, biblioteci, muzee, curăţenie urbană.
ANS: T
16.
În Anglia se foloseşte următoarea clasificare a serviciilor :
1. servicii personale: instruire auto, cosmetică, stomatologie, antrenament sportiv, optice;
2. servicii de oficiu (shop): cofetărie, clinică, întreţinere auto (servicii de atelier);
3. servicii profesionale: contabilitate, financiare, veterinare, arhitectură, juridice (servicii de cabinet);
4. servicii de masă: hotel, şcoală, curierat, distribuţie, restaurant, transport persoane, grădiniţe (servicii de sistem);
5. servicii de organizaţie (factory): curăţătorie, reparaţii, întreţinere, poştă, bănci (servicii de fabrică).
ANS: T
17. În ţara noastră Clasificarea activităţilor din economia naţională a (CAEN) este aliniată la ISIC (Clasificarea Internaţională Standard a tuturor Activităţilor Economice) şi la NACE (Nomenclatorul activităţilor din Uniunea Europeană).
ANS: T
18.
Clasificarea serviciilor din tara noastra reflectă, în general, activităţile de servicii din CAEN astfel :
a) utilităţi publice (energie electrică, termică, gaze şi apă);
b) construcţii;
c) comerţ cu ridicata, cu amănuntul, hoteluri şi restaurante;
d) transport şi depozitare;
e) poştă şi telecomunicaţii;
f) activităţi financiare, bancare şi de asigurări;
g) tranzacţii imobiliare, închirieri, servicii de afaceri;
h) administraţie publică şi apărare;
i) asistenţă socială obligatorie;
j) învăţământ, sănătate;
k) alte servicii sociale şi personale;
l) activităţi ale personalului angajat în gospodării personale;
m) activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale.
ANS: T
19. Adesea, clientul susține la crearea serviciului, cum ar fi într-un restaurant fast-food ori într-o spălătorie sau cooperează cu personalul din servicii (locuirea într-un hotel, tratarea într-un spital sau studierea într-o facultate).
ANS: T
20. În serviciile în care contactul direct este teribil de pronunţat, clienţii interacţionează cu personalul şi cu alţi clienţi (călătoria cu autobuzul, servirea la ghişeu, servirea mesei într-un restaurant).
ANS: T
21. În mod ideal, salariaţii care interacţionează cu clienţii ar trebui să aibă autoritatea luării unor decizii prompte.
ANS: T
22. Dacă personalul aflat în contact direct cu clientul nu are suficientă autoritate pentru a lua decizii, sistemul devine rigid şi birocratic.
ANS: T
23. Asigurarea calităţii serviciilor de obicei nu cere o structură flexibilă şi diferenţiată de la o situaţie la alta.
ANS: F
cere o structură
24. În managementul tradiţional, sistemul de supervizare este în legătură directă cu monitorizarea modului în care organizaţia şi diversele ei părţi ingrediente sunt capabile să realizeze performanţele în acord cu standardele.
ANS: T
25. Pentru că serviciile sunt efectuate chiar atunci îndată ce clientul beneficiază de ele, de cele mai multe ori, ele nu pot fi stocate.
ANS: T
26. Problema esenţială in servicii constă în reducerea timpului din momentul în care clientul îşi manifestă dorinţa de a primi un serviciu şi momentul în care îl obţine, în mod efectiv.
ANS: T
27. Dacă firmele de manufacturare a produselor au nevoie de canale fizice de distribuţie a produselor pentru transportul acestora către clienţi, firmele de servicii pot folosi canale electronice (de exemplu, pentru transferul fondurilor sau a unor informaţii) ori apelează la o altă mare varietate de soluţii.
ANS: T
28. Coordonarea şi antrenarea constă în orientarea personalului în scopul realizării obiectivelor organizaţionale şi a sincronizării acestora într-o combinaţie optimă, astfel încât desfăşurarea lor să se realizeze în condiţii optime.
ANS: T
29. Informaţia este cea mai intangibilă forma de servicii dar poate fi transformată într-o forma fizică (scrisoare, rapoarte, cărţi ori suporţi magnetici).
ANS: T
30. Abilitatea de focalizare a eforturilor, de identificare a serviciilor-ţintă este esenţială pentru a dărui clienţilor servicii de calitate.
ANS: T
31. Structura organizatorică informală reprezintă modul în care angajaţii ar trebui să se comporte în ceea ce priveşte liniile de autoritate şi responsabilitatea.
ANS: F
Structura organizatorică formală
32. Structura organizatorică formală reflectă modul în care ei procedează de fapt.
ANS: F
Structura organizatorică informală
33. Structura organizatorica a unitatilor prestatoare de servicii nu este influenţată de relaţiile interne, de stilurile manageriale, de modul de adoptare a deciziilor strategice, de gradul de formalizare, prin reguli şi regulamente, de centralizare (puterea şi controlul) şi de complexitatea (specializarea) activităţilor desfăşurate.
ANS: F
este influentata
34. Structura organizatorică trebuie să le permită angajaţilor îndeplinirea obiectivelor predeterminate.
ANS: T
35. Orice structură organizatorica reprezintă un compromis între două cerinţe diferite: centralizarea autorităţii controlului şi luarea deciziilor, pe de o parte, şi o situația de încredere şi descentralizarea autorităţii, pe de altă parte.
ANS: T
36. Modul de structurare a unei organizaţii este determinat de ierarhie şi de relaţiile dintre diferitele elemente componente.
ANS: T
37.
Structura organizatorica simpla/ierarhica se pretează la întreprinderile mici, cu un număr redus de angajaţi şi cu obiect de activitate redus, de regulă la un singur domeniu (SRL din domeniul comerţului, servicii de reparaţii şi întreţinere etc.)
ANS: T
38. Structura antreprenorială este specifică întreprinderilor de mari dimensiuni, în care similar structurii ierarhice, patronul îşi conduce direct afacerea.
ANS: F
mici dimensiuni
39. Cea mai mare parte a lanţurilor de magazine şi-au dezvoltat o organizare structurală extrem de descentralizată, în care toate deciziile majore, pentru toate magazinele se adoptă la nivel central.
ANS: F
organizare structurală extrem de centralizată
40. Personalul de staf de la nivel central conține de regulă: specialişti în cercetarea consumului; specialişti în statistica mărfurilor; consilieri juridici; specialişti în relaţii publice, în taxe etc.
ANS: T
41. Printr-o organizare tipică sub formă de reţea, fiecare magazin, cu propriile resurse economice şi umane, lucrează în mod neuniform.
ANS: F
în mod uniform.
42. Prin centralizarea achiziţiilor se obţin dezavantaje considerabile ca urmare a preţurilor mici la care mărfurile sunt cumpărate.
ANS: F
avantaje considerabile
43. Funcţiile la nivelde companie se împart două categorii:
- funcţii de conducere – care pun accentual pe competenţe şi responsabilităţi;
- funcţii de execuţie – au competenţe şi responsabilităţi limitate la activitatea proprie.
ANS: T
44. Norma de conducere sau ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane conduse nemijlocit de un cadru de conducere.
ANS: T
45.
În funcţie de tipul sarcinilor îndeplinite compartimentele se pot grupa în:
- compartimente operaţionale – produc şi vând bunuri, prestează servicii;
- compartimente funcţionale – pregătesc deciziile care urmează să fie adoptate la nivelurile medii şi superioare de conducere (resurse umane, aprovizionare, producţie, marketing, vânzare, financiar – contabil).
ANS: T
46.
Fisa postului are un rol deosebit de important în procesul de organizare a activităţii dintr-o întreprindere. Se elaborează pentru fiecare angajat din firmă (dacă atribuţiile şi relaţiile organizatorice pentru mai multe posturi sunt identice, se elaborează o singură fişă.
ANS: T
47. Proiectarea sistemelor informaţionale vizează organizarea circulaţiei informaţiilor în vederea sprijinirii procesului decizional, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele întreprinderii.
ANS: T
48.
Serviciile exogene sunt legate direct de vânzarea produselor (reduceri, promoţii, livrarea sau instalarea produselor, servicii post-vânzare etc.)
ANS: F
serviciile endogene
49.
Serviciile endogene sunt legate de modul de organizare a magazinului (vânzări nocturne, asigurarea parcării etc.).
ANS: F
servicii exogene
50. Realizarea şi consumul serviciilor comerciale se produc simultan, ele fiind două procese suprapuse, aflate într-o relaţie de cauzalitate reciprocă.
ANS: T
51.
Utilizatorul serviciului participă la realizarea acestuia, realizându-se următoarele condiţii:
- existenţa unui contact direct între vânzător şi cumpărător prin intermediul cataloagelor de specialitate, a punctelor de vânzare sau a magazinului însuşi;
- participarea efectivă a consumatorului la utilizarea serviciului, el fiind cel care defineşte obiectul cererii, recepţionează livrarea produsului finit şi semnalează eventualele disfuncţionalităţi apărute
ANS: T
52. Preţul serviciilor comerciale constituie un preţ al cererii, orice client care utilizează un serviciu, foloseşte diverse raţionamente economice care optimizează raportul între câștiguri obţinute şi costul acestora.
ANS: T
53.
După natura serviciilor publice se disting:
1.servicii publice administrative (SPA)
2.servicii publice industriale şi comerciale (SPIC)
ANS: T
54. Principiul eficienţei serviciului public este impus de faptul că toate cheltuielile necesare se suportă de la buget, adică din taxele şi impozitele plătite de contribuabili.
ANS: T
55. Principiul echităţii (egalităţii) prestărilor de servicii, este un corolar al principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi, ca atare, toţi cetăţenii trebuie să beneficieze în aceeaşi măsură de serviciile publice.
ANS: T
56.
Principiul descentralizării serviciilor publice este însușit atât de Constituţia României, cât şi de Legea Administraţiei Publice Locale (art. 1) şi se concretizează prin deplasarea centrului de greutate al serviciilor publice de la „centru” către comunităţile teritoriale.
ANS: T
57. Serviciul public de legiferare, la care participă şi Parlamentul (Camera Deputaţilor şi Senatul), adoptă normele juridice obligatorii, care reglementează, în mod uniform, la indice naţional, raporturile sociale.
ANS: T
58. Serviciul public judiciar, înfăptuit de instanţele judecătoreşti, soluţionează cu „putere de adevăr legal“ conflictele juridice.
ANS: T
59. Serviciile publice administrative asigură executarea legilor şi a hotărârilor judecătoreşti, ordinea publică, siguranţa naţională, crearea condiţiilor optime de sănătate, instrucţie publică, cultură, transport etc.
ANS: T
60. Franchising-ul este o metodă modernă de a începe şi desfăşura o activitate de producere şi/sau comercializare pe cont propriu, într-un anumit spaţiu, bunuri sau servicii care au fost lansate anterior cu succes în alte teritorii (pieţe).
ANS: T
61. Asocierea între autorităţile administraţiei publice şi agenţii economici din sectorul privat poate avea ca obiect al contractului de asociere dobândirea de lucrări sau servicii de interes public.
ANS: T
62. Asociaţiile nu pot constitui „instituţii de supraveghere strategice“ pentru colectivităţile locale.
ANS: F
pot constitui
MODIFIED TRUE/FALSE
1. Când ****ţia este săracă se alocă cea mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază: alimente şi locuinţă.
ANS: T
2. Veniturile suplimentare nu sunt cheltuite pentru îmbrăcăminte, activităţi recreative, îngrijire personală, călătorii, bunuri de lux.
ANS: F, sunt cheltuite
3. Familia tradiţională cu un soţ care munceşte, o soţie casnică şi 2 sau mai mulţi copii, a fost înlocuită cu familia modernă cu o sursă dublă de venit.
ANS: T
4.
In prezent creşte cererea de servicii specifice pentru vârsta a treia: case de îngrijire pentru bătrâni, servicii medicale specifice, servicii pentru petrecerea timpului liber specializate (agenţii de voiaj), tinzind să devină servicii profesionale.
ANS: T
5. In ultimii ani nu s-a înregistrat o creştere a cererii de servicii menite sectoarelor industriale, dar nici firmelor prestatoare de servicii.
ANS: F, s-a înregistrat o creştere
MULTIPLE CHOICE
1.
Teoria economică împarte economia în urmatoarele sectoare economice:
1.secorul primar: agricultura, silvicultura, pescuitul, industria extractivă;
2.sectorul secundar: industriile producătoare de bunuri de larg consum şi de consum productiv;
3.sectorul terţiar: sectorul serviciilor sociale, personale, productive.
4.sectorul cuaternar: servicii necomerciale cu caracter social sau intelectual (învăţământ, cercetare).
a. 1+3
b. 2+4
c. 1+2+3
d. 1+2+4
e. toate
ANS: E
2.
Termenul de servicii acoperă un mare număr de categorii servicii:
1.servicii de distribuţie: comunicaţii, transport, comerciale, infrastructură tehnico-edilitară (apă-canalizare, gaze, potență electrică);
2.servicii ale producătorilor, repartizate sprijinirii sectoarelor productive: finaciare (credite, leasing), asigurări, engineering, contabilitate, juridico-legislative, evidenţă, cercetare-proiectare;
3.servicii sociale: sănătate, educaţie, agenţii nonguvernamentale, organizaţii nonprofit, servicii cultural – educative, serviciile oferite de unităţile administrativ teritoriale, conservarea şi protecţia mediului etc.
4.servicii personale: turistice, curăţătorie, întreţinere şi reparaţii, servicii recreative, servicii domestice, financiar bancare.
5.servicii juridice: civile, comerciale, penale, de drept international, de drept european etc.
a. 1+3+5
b. 1+2+4
c. 1+2+3+4
d. 1+2+4+5
e. toate
ANS: C
3. In ţările dezvoltate sectorul serviciilor deţine peste .............................din PIB.
a. 50 %
b. 60%
c. 70%
d. 80%
e. 90%
ANS: C
4. In ţările est europene, foste socialiste, sectorul serviciilor cunoaşte aceeaşi evoluţie ca în economiile ţărilor dezvoltate, însă deţine ponderi mai reduse , adica :
a. sub 35%
b. sub 45%
c. sub 55%
d. sub 65%
e. nici una nu este valabila
ANS: D
5.
Factorii determinanti pentru creşterea sectorului terţiar sunt urmatorii :
1.creşterea veniturilor consumatorilor şi mutaţiile sociale – care au determinat creşterea cererii de servicii;
2.accentuarea specializării companiilor şi schimbările tehnologice – care au condus la crearea de noi servicii, mai ales din categoria serviciilor producătorilor;
3. cresterea masei monetare in circulatie si nevoia de a contracara consumul de bunuri materiale.
a. 1+2
b. 1+3
c. 1+2+3
d. nici una
ANS: A
6.
Serviciile sunt activităţi sau procese caracterizate prin două noţiuni centrale:
- intangibilitatea – rezultatul unui serviciu nu se materializează într-un transfer de proprietate, aşa cum se întâmplă în cazul bunurilor materiale (serviciul este un proces sau o acţiune).
- simultaneitatea – prestarea serviciului implică prezenţa atât a prestatorului, cât şi a clientului. Ambii distracție un rol activ la realizarea serviciului. Producţia şi consumul se întrepătrund, iar serviciile iau naştere din interacţiunea simultană a celor două părţi;
- netaxarea: serviciile sunt lucruri intangibile, numite si invizibile, fapt ce le confera atributul de a nu putea fi taxate la trecerea de frontiera nationala.
a. 1+3
b. 2+3
c. 1+2
d. toate
e. nici una
ANS: C
7.
Zeithaml a dezvoltat o modalitate de apreciere a serviciilor, făcând distincţia pe categorii de calităţi legate de oferta se servicii:
1. valoarea căutată (atribute pe care un anumit consumator le poate determina premergător prestaţiei, cum ar fi: culoarea, parfumul, preţul, mirosul, atingerea etc.);
2.calitatea experimentată /percepută - experienţa calităţii (atribute ale serviciilor care pot fi apreciate dupa prestarea lor sau în timpul consumului , cum ar fi : serviciile de frizerie – coafură , unde nu poate fi apreciată calitatea lor înaintea executării lor);
3.calitatea intuită ( atribute pe care consumatorul nu le poate aprecia chiar pe urmă prestaţie sau consum, deoarece intervine subiectivismul, cum ar fi : închirierea unei maşini de la un garaj, unde nu ne putem da seama cu exactitate dacă frânele sunt sau roţile sunt angelic sincronizate sau echilibrate).
a. 1+2
b. 2+3
c. 1+3
d. toate
e. nici una
ANS: D
8.
Eterogenitatea poate proveni din următoarele surse:
1. Prestatorul serviciului – majoritatea serviciilor implică o anumită implicare din componentă angajaţilor, ori aceştia nu sunt roboţi, nu sunt capabili să repete absolut identic operaţiunile, zi de zi, oră după oră, minus nici o greşeală. .
2. Clientul – starea mentală sau situaţia de moment în care se găseşte acesta are o influenţă considerabilă asupra acestuia, asupra comportamentului său, asupra modului de percepere a realităţii sau a serviciului.
3. Mediul înconjurător – anumiţi factori externi pot influenţa percepţia clientului asupra serviciului (de exemplu vizitarea unei locaţii pitoreşti într-o zi ploioasă va conduce la o percepere diferită decât într-o zi cu soare; sau lungimea cozii într-o bancă sau la casă în hipermarket).
a. 1+2
b. 2+3
c. 1+3
d. nici una
e. toate
ANS: E
9.
Există foarte multe clasificări în sfera serviciilor, dar cea mai cunoscută este următoarea:
1. servicii pentru producţie (industrie şi agricultură) – reparaţii de utilaje, transport comercial etc.;
2. servicii publice – se adresează unei întregi colectivităţi (învăţământ, cultură, apărare, sănătate, transport, distribuţie energie şi gaze etc.;
3. servicii de piaţă (comerciale) – prestate la cerere: alimentaţie, bancare, cosmetice, cazare, reparat obiecte casnice, învăţământ privat, cabinete terapeutice private, servicii de pază etc.
4. servicii avansate (terţiarul avansat) – consultanţă de specialitate, realizare proiecte, sisteme informatice etc.
a. 1+2+3
b. 2+3+4
c. 1+2+4
d. nici una
e. toate
ANS: E
10.
Clasificarea serviciilor ţinand seama de factorul de productie este urmatoarea:
1. Servicii bazate pe personal: personal calificat, personal profesionalizat, personal neinstruit.
2. Servicii bazate pe echipamente:automatizate, mecanizate, instrumentale.
3. Servicii mixte: transport, poştă, bancare, distribuţie, promovare produse, turistice.
4. Servicii de consultanta: in diverse domenii de activitate
a. 2+3+4
b. 1+2+3
c. 1+3+4
d. toate
ANS: B
11.
J. Juran clasifică serviciile astfel:
1. de închiriere: apartamente, automobile;
2. pentru ajutor: transport, telefon;
3. de drept: comercial, juridic, penal;
4. pentru sfaturi: medicale, legislative;
5. pentru îngrijire: sănătate, cosmetice;
6. pentru întreţinere: automobile, casă, aparate casnice;
7. de consiliere: juridica, administrativa
8. pentru înlocuire muncă: restaurante.
a. 1+2+3+4+5+8
b. 2+3+4+5+6+7
c. 1+2+4+5+6+8
d. 1+2+3+4+6+7
e. 1+4+5+6+7+8
ANS: C
12.
Referitor la industria serviciilor, Juran identifică următoarele ramuri:
1. transport: căi ferate, metrou, aerian, autobuze, conducte;
2. utilităţi publice: telefon, energie, sănătate;
3. restaurante şi hoteluri;
4. administrative: de stat si private
5. comerciale: alimente şi îmbrăcăminte;
6. informare în masă: radio, TV, ziare;
7. personale: avocaţi, doctori;
8. guvernamentale: apărare, sănătate, educaţie.
a. 2+3+4+5+6+7+8
b. 1+2+3+4+6+7+8
c. 1+3+4+5+6+7+8
d. 1+3+5+6+7+8
e. 1+2+3+5+6+7+8
ANS: E
13.
Conform standardului ISO 9004-2 (Managementul Calităţii), serviciile pot fi clasificate astfel:
1. Servicii cultural-turistice: cazare (în hoteluri, moteluri, cabane etc.), alimentaţie publică (în restaurante, bufete, cofetării, baruri etc.), servicii turistice (excursii, sejururi etc.), spectacole (de teatru, cinema, muzică etc.), radiodifuziune, televiziune, agrement.
2. Servicii de comunicaţii: transporturi aeriene (inclusiv serviciile prestate în aeroporturi şi de companiile aeriene), transporturi rutiere, transporturi feroviare, transporturi maritime şi fluviale, transporturi pe cablu, telecomunicaţii, servicii poştale, servicii de informare (inclusiv TV pe cablu).
3. Servicii medicale: asistenţa medicală (în spitale, ambulatoriu, laboratoare medicale etc., cu medici, opticieni, asistenţi medicali);
4. Servicii de întreţinere şi reparaţii pentru: instalaţii electrice, echipamente mecanice, sisteme de încălzire/climatizare, autovehicule, construcţii, calculatoare electronice.
5. Servicii de utilitate publică: salubrizare şi gestionarea deşeurilor, alimentare cu apă, gaze sau energie termică, distribuţie electricitate, întreţinerea spaţiilor verzi, pompieri, poliţie, servicii publice (de exemplu: administraţia financiară).
6. Servicii comerciale: vânzări „en gros” sau „en detail” de produse, depozitarea mărfurilor, marketing, ambalarea-condiţionarea produselor.
7. Servicii financiare: servicii prestate de bănci, servicii prestate de societăţile de asigurare, servicii prestate de casele de pensii, administrarea proprietăţilor, vânzarea/cumpărarea imobilelor (agenţii imobiliare), contabilitate.
8. Servicii profesionale: elaborarea planurilor şi proiectelor de arhitectură, expertizarea produselor/evenimentelor, asistenţă juridică, paza şi asigurarea securităţii, educaţie şi instruire, managementul calităţii, proiectare construc?ii şi tehnologică, consultanţă.
9. Servicii administrative: managementul resurselor umane, serviciile informatice, servicii ale administraţiei publice.
10. Servicii tehnice: înregistrări foto-video-audio, încercări mecanice, electrice, climatice, analize fizico-chimice;
11. Servicii ştiinţifice: cercetare ştiinţifică, dezvoltare produse, studii tehnico-economice, asistarea elaborării deciziilor.
12. Servicii de aprovizionare: contractarea şi urmărirea contractelor, gestionarea şi distribuirea materialelor.
a. 1+2+3+5+6+7+8+9
b. 1+3+5+7+8+9+10+11+12
c. 2+3+4+6+7+8+9+11+12
d. toate
e. nici una
ANS: D
14. Conform accepţiunii Asociaţiei Americane de Management, managementul presupune:
1.a obţine rezultate prin alţii, asumându-se responsabilităţi pentru aceste rezultate;
2. a fi orientat spre mediul înconjurător; a lua decizii vizând finalitatea firmei;
3. a avea încredere în subordonaţi, încredinţându-le responsabilităţi pentru rezultatele vizate a fi obţinute, a le recunoaşte probabilitatea de a greşi şi a primi favorabil iniţiativele lor;
4. a descentraliza sistemul organizatoric şi a aprecia oamenii în funcţie de rezultatele obţinute.
a. 1+3+4
b. 2+3+4
c. 1+2+3
d. nici una
e. toate
ANS: E
15. Managementul serviciilor presupune luarea în considerare a următoarelor elemente:
1) utilitatea primită de clienţi prin consumarea ori prin folosirea a ceea ce organizaţia de servicii oferă, singură sau împreună cu bunurile fizice;
2) modul de percepere a calităţii totale în relaţia cu clienţii şi cauzele pentru care comportamentul acestora se modifică în timp;
3) măsura în care organizaţia (personalul, tehnologia şi resursele fizice) este capabilă să producă şi să pune la dispoziție o utilitate sau un serviciu;
4) capacitatea organizaţiei de a se dezvolta şi de a se conduce pentru a obţine calitatea dorită de clienţi .
a. 1+2+3
b. 2+3+4
c. 1+3+4
d. toate
e. nici una
ANS: D
16. Managementul strategic în servicii se caracterizează prin:
1) orientarea spre nevoile clienţilor. ;
2) îmbunătăţirea stilurilor manageriale ;
3) abordarea unui training accelerat;
4) transpunerea strategiilor în planuri anuale de afaceri;
5) implementarea acţiunilor la nivelul departamentelor organizaţiei de servicii.
a. 1+2+3+4
b. 1+2+4+5
c. 2+3+4+5
d. 1+3+4+5
e. toate
ANS: B
17. Managementul strategic al organizaţiilor de servicii presupune:
1. definirea misiunii organizaţiei şi a viziunii strategice ;
2. analiza mediului de afaceri (oportunităţi şi ameninţări);
3. analiza capabilităţii interne (puncte tari şi puncte slabe);
4. identificarea şi evaluarea alternativelor strategice;
5. selectarea strategiei;
6. elaborarea unei sinergii;
7. elaborarea obiectivelor;
8. elaborarea strategiilor operaţionale şi a planurilor pe termen scurt;
9. transpunerea planurilor în bugete;
10.monitorizarea performanţelor.
a. 1+2+3+4+5+7+8+9+10
b. 1+2+4+5+6+7+8+9+10
c. 2+3+4+5+6+7+8+9+10
d. 1+3+4+5+6+7+8+9+10
e. 1+2+3+4+5+6+7+8+9
ANS: A
18. Principalii factori care influenţează procesul managerial în servicii sunt următorii:
1. implicarea clientului în producţie;
2. autoritatea luării deciziilor;
3. structura organizatorică;
4. supervizarea prin control;
5. sistemul de salarizare;
6. caracterul limitat al stocurilor;
7. importanţa factorului timp;
8. canalele de distribuţie;
9. obişnuinţa şi mentalităţile personalului din servicii şi a clienţilor.
a. 1+2+4+5+6+8+9
b. 2+3+4+5+7+8+9
c. 1+3+4+5+6+8+9
d. 1+2+3+4+5+6+7+8+9
e. 3+4+5+6+8+9
ANS: D
19. Funcţiile esentiale ale managementului serviciilor sunt:
1.planificarea
2.organizarea
3.coordonarea-antrenarea
4.controlul
5. auditarea
a. 1+2+3+4
b. 1+2+4+5
c. 2+3+4+5
d. toate
e. nici una
ANS: A
20. Trăsăturile caracteristice ale funcţiilor managementului serviciilor sunt următoarele:
1. activităţile care alcătuiesc conţinutul funcţiilor managementului sunt specifice numai managerilor;
2. funcţiile managementului se exercită în toate organizaţiile de servicii;
3. funcţiile diferă ca formă de manifestare şi conţinut;
4. functiile sunt interdependente;
5. functiile au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice;
6. functiile diferă de la un compartiment la altul.
a. 1+2+3+4+6
b. 2+3+4+5+6
c. 1+2+3+5+6
d. 1+3+4+5+6
e. toate
ANS: C
21. Problematica esenţială a funcţiei de planificare rezultă din identificarea celor mai oportune soluţii ca rezultat al determinărilor obţinute pe baza următoarelor întrebări:
1. CE se va face ?
2. CÂND se va face ?
3. CUM se va face ?
4. DE CE se va face ?
5. CÂT va costa?
6. CE va costa?
a. 1+2+3+4+5
b. 2+3+4+5+6
c. 1+2+3+4+6
d. toate
e. nici una
ANS: A
22. Realizarea funcţiei de control managerial presupune următoarele cerinţe:
1. existenţa unui sistem informaţional care să permită vehicularea grabnică a informaţiilor privind standardele de performanţă;
2. efectuarea controlului direct, la locul acţiunii;
3. analiza cauzelor abaterilor şi tratarea diferenţiată a acestora în funcţie de importanţa lor;
4. evitarea suprapunerii dintre activităţile de control şi cele de evidenţă;
5. existenţa unui sistem adecvat de control managerial
a. 1+3+4+5
b. 1+2+3+4
c. 1+2+4+5
d. 2+3+4+5
e. toate
ANS: E
23. Identificarea serviciului-ţintă se poate realiza prin obţinerea răspunsurilor la următoarele întrebări:
1. Care este domeniul/ramura în care operează organizaţia ?
2. Dacă organizaţia îşi orientează atenţia asupra unui set specific de servicii sau lucrează cu un segment pentru toată piaţa ?
3. Care este, în mod concret, conţinutul serviciului ?
a. 1+3
b. 2+3
c. 1+2
d. toate
e. nici una
ANS: D
24. Structura organizatorică poate fi caracterizată, în principal, prin următoarele trăsături :
1. standardizare;
2. formalizare;
3. rigiditate;
4. specializare;
5. centralizare;
6. configuraţie;
7. flexibilitate.
a. 2+3+4+5+6+7
b. 1+2+4+5+6+7
c. 1+3+4+5+6+7
d. 1+2+3+4+5+6
e. toate
ANS: B
25. Structura organizatorica simpla/ierarhica prezintă următoarele caracteristici:
1. compartimente cu vocaţie aproape exclusiv operaţională;
2. conducătorii unităţilor exercită toate sarcinile de conducere fără ajutorul unor compartimente funcţionale ;
3. fiecare angajat este subordonat unui singur cadru de conducere.
a. 1+2
b. 2+3
c. 1+3
d. toate
e. nici una
ANS: D
26.
Caracteristicile de baza ale structurii antreprenoriale sunt:
1. existenţa unor adjuncţi ai managerului general, care aduce conducerea unor departamente în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea întreprinderea respectivă;
2. lipseşte definirea clară a responsabilităţilor – fiindcă structura nu este formalizată;
3. managerului general i se subordonează direct un număr cumplit de mare de angajaţi (de regulă peste 8) care afectează eficienţa muncii lui şi, implicit a întregii organizaţii.
a. 1+2
b. 2+3
c. 1+3
d. nici una
e. toate
ANS: E
27.
Principalele avantaje ale structurii matriceale sunt următoarele:
1. îngăduie acordarea unei atenţii formalizate pentru fiecare dimensiune a priorităţilor strategice;
2. face posibilă verificarea şi balansarea diferitelor puncte de vedere competitive;
3. facilitează diversificarea organizaţiilor de servicii pe baza elementelor strategice;
4. promovează luarea deciziilor pe baza a ceea ce este mai important pentru firmă, considerată ca un tot unitar;
5.încurajează cooperarea, rezolvarea conflictelor şi coordonarea activităţilor strategice.
a. 1+3+4+5
b. 1+2+4+5
c. 2+3+4+5
d. 1+2+3+5
e. toate
ANS: E
28. Dezavantajele structurii matriceale constau în:
1.relaţiile ierarhice şi funcţionale sunt extraordinar de complexe;
2.balanţa între cele două sau mai multe linii de autoritate este menţinută cu dificultate;
3.pot apare conflicte între managerii diferitelor linii de autoritate;
4.este posibilă apariţia unor decizii contradictorii;
5.personalitatea managerilor poate avea un rol prioritar, în raport cu importanţa obiectivelor strategice.
a. 1+3+4+5
b. 2+3+4+5
c. 1+2+3+4+5
d. 1+2+4+5
e. 1+2+3+4
ANS: C
29.
Mărimea normei de conducere depinde de următoarele elemente:
1. complexitatea sarcinilor ce revin persoanei de conducere;
2. natura activităţilor executate de colaboratori;
3. frecvenţa legăturilor dintre colaboratori şi persoana de conducere;
4. experienţa persoanei de conducere
a. 1+2+3
b. 2+3+4
c. 1+3+4
d. toate
e. nici una
ANS: D
30.
Principiile de organizare si functionare ale serviciilor publice sunt:
1. Principiul continuitatii
2. Principiul egalitatii de remediu al utilizatorilor
3. Principiul mutabilitatii
4. Principiul neutralitatii
5. Principiul descentralizarii
6. Principiul subsidiaritatii
7. Principiul transparentei
8. Principiul dezvoltarii durabile
9. Principiul legalitatii
10.Principiul oportunitatii
11. Principiile moderne
a. 1+3+4+6+7+9+10+11
b. 2+3+4+5+6+7+8+9
c. 1+2+4+5+7+8+9
d. 1+2+4+6+8+9+10+11
e. toate
ANS: E
31. Tipologia serviciilor publice este urmatoarea:
1. servicii publice de legiferare ;
2. servicii publice judiciare;
3. servicii publice administrative;
4. servicii publice de referinta.
a. 1+2+3
b. 1+2+4
c. 2+3+4
d. toate
e. nici una
ANS: A
32. Criteriile de clasificare a serviciilor publice întâlnite la unii specialişti români evidenţiază urmatoarele grupe:
(1) – nivelul de realizare/interesul satisfăcut:
– servicii naţionale;
– servicii locale;
(2) – natura serviciilor publice/din punct de vedere juridic:
– servicii publice administrative;
– servicii publice industriale şi comerciale;
(3) – modul de organizare:
– ca autorităţi ale administraţiei publice;
– ca instituţii publice;
(4) – formă de proprietate/reguli juridice aplicabile:
– servicii publice monopolizate/regim administrativ;
– servicii publice confecționate de sectorul public şi/sau privat.
a. 1+3+4
b. 1+2+4
c. 1+2+3+4
d. 1+2+3
e. nici una
ANS: C
33.
Operaţiunile de franchising pot fi evidenţiate astfel:
1) Distribuţia în mod selectiv şi limitat a unor bunuri sau servicii, prin folosirea numelui producătorului sau a unei mărci;
2) Concesionarea întregului sistem operaţional, şi
3) Folosirea mărcii în cadrul procesului de producţie derulat sub o licenţă.
a. 1+2
b. 1+3
c. 2+3
d. nici una
e. toate
ANS: E
COMPLETION
1. Sectoarele ________________ includ acele activităţi care se materializează într-un obiect sau produs finit /marfă care poate fi tranzacţionat pe piaţă (vândut).
ANS:
productive
de productie
de produs
de producere
2.
Sectoarele (serviciile) ___________________ includ toate acele activităţi care conduc la obţinerea unor utilităţi ale căror performanţe sunt afectate de perisabilitate pe termen scurt”
ANS: neproductive
3. ______________este o activitate sau o serie de activităţi, mai mult sau mai puţin tangibile, care iau naştere în urma interacţiunilor dintre client şi prestatorul de servicii, şi/sau resursele fizice, bunurile sau sistemele acestuia care sunt furnizate ca soluţii la problemele clienţilor.
ANS: Serviciul
4.
_______________ sunt toate acele activităţi economice care sunt intangibile şi implică o interacţiune care ia naştere între prestatorul acelei acţiuni şi consumator.
ANS: Serviciile
5. __________________ se referă la imposibilitatea stocării serviciilor în perioadele cu cerere scăzută, în vederea vânzării lor în perioadele cu cerere sporită.
ANS: Perisabilitatea
6. ______________ are drept scop orientarea strategică privind desfăşurarea activităţilor viitoare şi presupune stabilirea misiunii/ viziunii, a obiectivelor, a mijloacelor necesare şi a strategiilor.
ANS:
Planificarea
Activitatea de planificare
Planificare
7. _________________ constă în stabilirea cadrului organizatoric optim care să permită desfăşurarea activităţii organizaţiilor de servicii în condiţii de competitivitate, conform misiunii şi viziunii strategice. Realizarea acestei funcţii vizează definirea clară a elementelor care determină cadrul organizatoric (structura de organizare, organismele componente şi relaţiile din cadrul acestora, sistemul informaţional şi competenţa decizională).
ANS:
Organizarea
Organizare
Activitatea de organizare
8. ________________ constă în monitorizarea desfăşurării activităţilor, comparativ cu standardele şi programele, identificându-se abaterile şi precizându-se cauzele şi măsurile corective pentru înlăturarea lor.
ANS:
Controlul
Control
Activitatea de control
9. ____________ _____________ este definită de autoritate şi de canalele de comunicaţie, precum şi de modul în care alocarea resurselor pot fi coordonate şi controlate.
ANS: Structura organizationala
10. Structura organizatorica _______________ este caracterizată prin stilul de comandă, de tip militar, o ierarhie strictă, roluri şi responsabilităţi clar definite pentru fiecare poziţie, proceduri şi relaţii formale, precum şi prin aplicarea strictă a principiului unităţii de comandă, conform căruia, o persoană are un solitar superior direct faţă de care răspunde. Acest tip de structură limitează în mod evident libertatea individuală, creativitatea, iar inovarea şi iniţiativa sunt descurajate.
ANS: clasica
11. Structura organizatorica _________________este orientată spre responsabilitatea personală şi participare în adoptarea deciziilor, ţinând să stimuleze creativitatea şi orientarea spre îndeplinirea obiectivelor organizaţionale. Progresul unei astfel de structuri se realizează prin adoptarea unei politici de descentralizare, prin crearea unităţilor distincte de afaceri semiautonome şi a centrelor de profit.
ANS: comportamentala
12. Adoptarea unei structuri organizatorice ___________________ porneşte de la ideea că nu există o singură structură corectă şi că organizaţia trebuie să-şi adapteze structura în funcţie de condiţii şi circumstanţe.
ANS:
circumstantiala
circumstantiale
13. Structura organizatorica _____________ este considerată ca fiind mecanicistă căci funcţionează ca o maşină, cu proceduri operaţionale pentru fiecare activitate din cadrul posturilor. Acest tip de structură nu este suficient de flexibilă şi de adaptabilă la condiţiile pieţei serviciilor. O structură mai informală şi mai adaptabilă la schimbările mediului este, de regulă, de preferat uneia clasice.
ANS:
clasica
mecanicista
14. Structura organizatorica ________________este caracterizată printr-un nivel înalt al interacţiunii dintre angajaţi, grupuri de lucru eficace şi orientare spre importanţa individului în cadrul organizaţiei.
ANS: organica
15. Structura ____________, numită şi structură ierarhică este caracteristică micilor firme, care desfăşoară activităţi cu o complexitate redusă, cu grad înalt al relaţiilor informale şi a interacţiunii dintre proprietar şi angajaţi.
ANS: simpla
16. Structura ____________ este specifică întreprinderilor de dimensiuni medii şi garantează compartimentarea unei firme pe baza ariei de specializare a activităţilor desfăşurate. Este un tip de structură de „tranziţie” spre tipul întrebuințat în prezent şi se caracterizează prin subordonarea multiplă a angajaţilor faţă de şefii ierarhici (pe lângă managerul general apar şi şefi ai compartimentelor funcţionale).
ANS: functionala
17. Structura ierarhic _____________ elimină în mare măsură deficienţele primelor două tipuri prezentate şi este întrebuințată în prezent de firmele de talie mijlocie şi mare, cu activitate complexă. Această structură presupune organizarea unor compartimente funcţionale şi operaţionale, elimină în mare măsură dubla subordonare şi aplică principiul unităţii de decizie şi de antrenare.
ANS: functionala
18. Structurile ______________sau funcţionale presupun organizarea unei firme în acord cu pieţele, cu serviciile sau cu alţi factori. Sunt adoptate de cea mai mare parte a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul terţiar. Asta permite o specializare a afacerilor şi o orientare pentru standardele de performanţă specifice, diferite de la o piaţă la alta, astea putând fi mult mai bine monitorizate.
ANS: multidivizii
19. Organizarea ________________ ca formă specifică de organizare, are două sau mai numeroase canale de comandă, două sau mai multe linii de autoritate bugetară şi două sau mai multe surse de apreciere a performanţelor şi recompenselor salariaţilor.
ANS: matriceala
20. Organizarea tip _____________ se realizează în funcţie de deţinătorii proprietăţii, structurarea făcându-se, de regulă, între firma de origine şi afacerile independente, de multe ori, iar acestea pot avea alte denumiri. Rolul esenţial al unei astfel de organizări constă în faptul că aceste afaceri pot fi cumpărate (achiziţionate) sau vândute (dezinvestire) în funcţie de modul în care acestea posedă interes sau nu pentru investitor.
ANS: holding
21. Lanţurile de _____________ cuprind un număr mai mare de 10 magazine, caracteristica lor esenţială fiind coordonarea şi controlul.
ANS:
magazine
supermarkets
supermarket
22. Grupurile de _______________sunt formate din comercianţi independenţi şi, uneori, chiar din lanţuri de magazine. Scopul unor astfel de grupuri este de a menţine imaginea, de a promova metode manageriale şi de a aplica unele proceduri de vânzare a mărfurilor.
ANS:
proprietari
patroni
patroni de firme
23. __________________ poate fi definită ca totalitatea sarcinilor, omogene din punct de vedere al naturii şi complexităţii, pe care le are de îndeplinit un angajat.
ANS: Functia
24. _________________ reprezintă totalitatea angajaţilor subordonaţi aceluiaşi cadru de conducere şi care execută activităţi precis determinate, omogene sau complementare.
ANS: Compartimentul
25. Nivelurile ____________ sunt poziţiile succesive pe care le au cadrele de conducere şi/sau compartimentele coordinate de ele faţă de adunarea general a acţionarilor.
ANS:
ierarhice
de ierarhie
26.
Relatiile ________________ pot fi definite ca totalitatea contactelor (formale sau neformale) ce au loc în procesul muncii, între subdiviziunile structurii organizatorice (compartimente, funcţii), prin intermediul cărora se realizează, mai ales, transferuri de informaţii.
ANS: organizationale
27.
Relaţiile de _____________ condiţionează buna desfăşurare a activităţii şi se împart la rândul lor în:
- relaţii ierarhice – sunt relaţii de autoritate în adevăratul înţeles al cuvântului şi asigură unitatea de acţiune, conferind întreprinderii profilul unei piramide;
- relaţii funcţionale – se stabilesc între compartimentele funcţionale şi cele operaţionale, subordonate ierarhic acestora (formele concrete de manifestare a acestora sunt: indicaţiile, recomandările, sfaturile, prescripţiile);
- relaţii de stat major – sunt independente de primele două categorii şi se stabilesc ca urmare a delegării, de înspre cadrele de conducere (de top management), a sarcinii de a soluţiona în numele lor problem care afectează mai multe compartimente.
ANS: autoritate
28.
Relaţiile de _______________ se stabilesc între posturi situate pe acelaşi nivel ierarhic, dar care aparţin unor compartimente deosebite (se bazează pe necesitatea lucrului în echipă şi facilitează soluţionarea unor sarcini de rutină, sporindu-le operativitatea).
ANS: cooperare
29.
Relaţiile de ________________ iau naştere între compartimentele specializate de control (CTC, Comisia de cenzori) şi celelalte compartimente din întreprindere (prin intermediul lor se urmăreşte determinarea modului cum funcţionează sau care sunt rezultatele activităţii compartimentelor).
ANS: control
30.
Relaţii _________________ sunt o consecinţă a existenţei în organizaţie a unor structuri informale (grupuri, relaţii inter-umane de natură voluntară, raporturi socio-profesionale stabilite în mod spontan între membrii unei organizaţii în vederea satisfacerii unor interese individuale).
ANS: spontane
31.
____________________ sunt principalele mijloace de prezentare a structurii organizatorice, utilizate pentru cunoaşterea şi analiza structurilor. De fapt ele sunt o reprezentare concentrată şi ilustrată a structurilor, vizualizând posturile de conducere şi compartimentele şi evidenţiind diferitele categorii de relaţii existente în cadrul întreprinderii. Ele pot fi de mai multe tipuri: piramidală, de la stânga la dreapta sau circulară.
ANS: Organigramele
32.
Serviciile ________________ sunt asigurate prin modul de organizare al punctelor de vânzare şi sunt legate în mod nemijlocit de acesta. Serviciile sunt independente de natura produselor comercializate, fiind baza de poziţionare comercială a formelor de vânzare şi contribuind, în final, la asigurarea unei imagini de marketing favorabile firmei comerciale respective.
ANS: exogene
33.
________________ este raportul matematic dintre rezultatele (realizările) sistemului şi consumul de resurse ocazionat de funcţionarea sistemului (exemplu: randamentul unui motor este raportul fluxului de energie fabricat şi fluxului de energie consumat).În cazul în care rezultatele (efecte) şi resursele (cheltuielile) pot fi exprimate ca valori financiare, se vorbeşte de eficienţă economică (exemplu: rentabilitatea).
ANS: Eficienta
34. Sectorul ________________ grupează, în principal, activităţile legate direct de transformarea mediului normal (agricultura, pescuitul, activităţile forestiere şi, după unele accepţiuni, industria extractivă). Acest sector este definit ca un sector cu progres mediu.
ANS: primar
35. Sectorul ___________________-cuprinde activităţile industriale prelucrătoare; unii autori includ în cadrul acestuia industriile extractive şi construcţiile. Pentru Jean Fourastie, acesta este un sector cu progres tehnic rapid.
ANS: secundar
36. Sectorul ___________ include tot ceea ce nu apare în sectoarele primar şi secundar: transporturile şi telecomunicaţiile, comerţul, turismul, finanţele, învăţământul, administraţia de stat, cultura, ocrotirea sănătăţii, gospodăria comunală, băncile, asigurările etc.
ANS: tertiar
37.
Sectorul _____________ este denumit în literatura de specialitate ca fiind sectorul grijii faţă de om, fiind un simbol al erei post-industriale.
ANS:
cuaternar
cuaternarul
38. Nevoia _________________ poate fi definită ca fiind ansamblul dorinţelor a căror satisfacere este considerată de membrii unei colectivităţi ca fiind indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă în conformitate cu nivelul de creștere şi statutul grupului.
ANS: sociala
39. Serviciile publice _______________ sunt cele care asigură prestaţii în beneficiul general al colectivităţii (armata, poliţia, justiţia etc.).
ANS: colective
40. Societatea economică ______________ locală este „asocaţia colectivităţilor teritoriale sau a grupurilor acestora cu persoane private şi eventual publice, în cadrul unei societăţi anonime în care majoritatea este deţinută de colectivităţi şi de grupurile acestora.
ANS: mixta |
|
