Institutii politice si admnistrative

arguero · Junior Data inscrierii: 11/Iun/2007 Mesaje: 10

Asta e grila!

INSTITUŢIILE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
1. Mesajele adresate Parlamentului de către Preşedintele României:
a. sunt acte politice;
b. îmbracă forma decretelor prezidenţiale;
c. sunt acte juridice.

2. Mesajele adresate Parlamentului de către Preşedintele României pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ:
a. da
b. nu
c. la Curtea Constituţională

2. Dizolvarea Parlamentului de înspre Preşedintele României:
a. poate avea loc o singură dată într-un an, dar nu în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui;
b. poate avea loc de două ori în cursul unui an. dar nu în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui;
c. poate avea loc de mai multe ori în cursul unui an, dar nu în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui.

3. Preşedintele României desemnează:
a. primul ministru;
b. candidatul la funcţia de prim ministru;
c. Guvernul.

5. Poate fi atacată în instanţa de contencios desemnarea Primului ministru de către Preşedintele României:
a. nu
b. da
c. la Curtea Constituţională

6. Preşedintele României:
a. negociază tratatele internaţionale;
b. încheie tratate internaţionale;
c. le şi negociază, le şi încheie.
7.Răspunderea politică a Preşedintelui României intervine pentru:
a. săvârşirea unor fapte grave, prin care se încalcă Constituţia;
b. săvârşirea infracţiunii de trădare;
c. săvârşirea faptei de înaltă trădare.

8. Fapta de înaltă trădare a Preşedintelui României poate fi atacată cu acţiune în contencios administrativ:
a. da
b. nu
c. la instanţa penală
9. Răspunderea penală a Preşedintelui României intervine pentru:
a. săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de Codul penal:
b. săvârşirea infracţiunii de trădare;
c. săvârşirea faptei de înaltă trădare.
10. Noţiunea de executiv bicefal sau dualist, semnifică faptul că:
a. executivul are doi şeii. Preşedintele şi Guvernul:
b. executivul are doi şefi. Preşedintele şi Inițialul – ministru;
c. executivul are doi şefi. Guvernul şi Primul - ministru;

11. Preşedintele poate participa la şedinţele Guvernului:
a. când se discută probleme de interes naţional care privesc politica externă, apărarea naţională, asigurarea ordinii publice sau la cererea primului ministru;
b. de câte ori doreşte Preşedintele;
c. de câte ori doreşte primul ministru.

12. Când ajută Preşedintele României la şedinţele Guvernului:
a. îndată ce este invitat de Domnul Prim ministru
b. când doreşte Preşedintele
c. când se discută dificultăți privind politica externă

13. Remanierea guvernamentală este o atribuţie a Preşedintelui, pe care o exercită:
a. la propunerea Guvernului;
b. la propunerea primului-ministru;
c. la propunerea Parlamentului.

14. În cazul răspunderii politice, Preşedintele:
a. este obligat să dea explicaţii Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
b. nu este obligat să dea explicaţii Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
c. poate da explicaţii Guvernului cu privire la faptele care i se impută.

15. În cazul răspunderii penale, Preşedintele:
a. este obligat să dea explicaţii Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
b. nu este obligat să dea explicaţii Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
c. poate da explicaţii Primului-ministru cu privire la faptele care i se impută.

16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecând faptele de înaltă trădare ale Preşedintelui:
a. este obligată să îl condamne pe Preşedinte;
b. va proceda astfel, încât să îl achite pe Preşedinte;
c. în funcţie de condiţiile concrete de fapt şi de drept poate fie să îl condamne, fie să îl achite pe Preşedinte.

17. Care dintre faptele săvârşite de Preşedintele României este judecată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. fapta de înaltă trădare
b. fapta de calomnie
c. fapta de furt din dauna avutului obştesc

18. Aprobarea cererii de suspendare din funcţie atrage după sine interimatul funcţiei de Preşedinte, care se exercită:
a. numai de preşedintele Senatului;
b. numai de preşedintele Camerei Deputaţilor;
c. de preşedintele Senatului sau, în lipsa acestuia, de preşedintele Camerei Deputaţilor.

19. Decretele Preşedintelui reprezintă:
a. singura formă prin care Preşedintele îşi duce la îndeplinire atribuţiile;
b. una din formele prin care Preşedintele îşi duce la îndeplinire atribuţiile, cea juridică;
c. forma politică prin care Preşedintele îşi duce la îndeplinire atribuţiile.

20. Decretele Preşedintelui României pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a. da
b. nu
c. da, doar cele cu caracter juridic

21. Decretele Preşedintelui sunt:
a. acte cu caracter juridic;
b. acte cu caracter politic;
c. acte cu caracter complex, politic şi juridic, în egală măsură.

22. Mesajele Preşedintelui sunt:
a. o variantă de colaborare între Preşedinte şi Parlament;
b. un instrument de control al Preşedintelui de către Parlament;
c. un mijloc de control al Parlamentului de către Preşedinte.

23. Răspunderea penală are următoarele faze procedurale:
a. faza politică, aceasta constând în punerea sub acuzare de către Parlament;
b. faza juridică, aceasta constând în sesizarea Parchetului General de pe alături înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecata de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c. atât faza politică, dar şi faza juridică.

24. Referendumul pentru demiterea Preşedintelui se organizează:
a. de către Parlament;
b. de către Guvern;
c. de către Primul - ministru.

25. În cazul nepublicării decretului Preşedintelui în Monitorul Oficial intervine următoarea sancţiune:
a. nulitatea absolută a decretului;
b. nulitatea relativă a decretului;
c. inexistenţa decretului.

26. Decretul Preşedintelui României nepublicat într-un Monitor Oficial conduce la:
a. obligativitatea decretului
b. anularea decretului
c. inexistenţa decretului

27. Decretele Preşedintelui se contrasemnează:
a. de către Debutantul ministru;
b. de preşedintele Senatului;
c. de preşedintele Camerei Deputaţilor.

28. Se supun contrasemnării:
a. toate decretele Preşedintelui;
b. acele decrete ale Preşedintelui care sunt prevăzute în Constituţie;
c. acele decrete stabilite de către Preşedinte;

29. Prin intermediul contrasemnării se asigură:
a. un control indirect din partea Parlamentului asupra activităţii Preşedintelui;
b. un control indirect din porțiunea Guvernului asupra activităţii Preşedintelui;
c. un control direct din partea Primului - ministru asupra activităţii Preşedintelui.

30. Preşedintele poate consulta Guvernul:
a. atunci când sunt probleme urgente şi de importanţă deosebită;
b. atunci când consideră de cuviinţă;
c. atunci când îl nemulţumeşte activitatea Guvernului.

31. Şedinţele Guvernului la care participă Preşedintele sunt prezidate:
a. de către preşedinte;
b. de către primul- ministru;
c. sunt prezidate atât de Preşedinte, cât şi de Primul-ministru.

32. Actele Guvernului, adoptate Ia şedinţele la care participă şi Preşedintele:
a. sunt contrasemnate de Preşedinte;
b. sunt semnate de Preşedinte şi contrasemnate de miniştri care au sarcina punerii lor în executare;
c. sunt semnate de Primul-ministru şi contrasemnate de miniştri care au sarcina punerii lor în executare;

33. Actele Guvernului pot fi atacate în instanţa de judecată pentru nelegalitate:
a. nu pot fi atacate
b. pot fi atacate la instanţa civilă
c. ordonanţele şi hotărârile de Guvern pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ
34. Promulgarea legii de către Preşedinte se poate face:
a. într-un termen de 20 de zile de la data trimiterii spre promulgare;
b. într-un termen de 10 de zile de la data trimiterii spre promulgare;
c. Preşedintele nu este ţinut de nici un termen, în interiorul căruia să facă promulgarea legii.
35. Promulgarea legii de către Preşedinte:
a. este o obligaţie constituţională a acestuia;
b. este un atribut specific numai Preşedintelui României;
c. este lăsată la latitudinea Preşedintelui României.

36. Preşedintele are probabilitatea să se opună promulgării legii:
a. doar sesizând Curtea Constituţională, în cazul când apreciază că legea e
neconstituţională;
b. doar solicitând reexaminarea legii de către Parlament, în cazul când apreciază că legea e neoportună din punct de vedere politic;
c. poate sesiza atât Curtea Constituţională, cât şi Parlamentul.

37. Judecătorii numiţi de preşedintele României:
a. se bucură de inamovibilitate;
b. se bucură de imunitate;
c. se bucură de stabilitate;

38. Care este actul prin care Preşedintele României numeşte judecătorii în funcţie:
a. prin lege
b. prin hotărâre de Guvern
c. prin decret prezidenţial

39. În ce situaţii este interzisă dizolvarea Parlamentului de către preşedinte:
a. în momentul stării de asediu, de urgenţă sau în ultimele şase luni ale mandatului preşedintelui;
b. în cursul primului an al mandatului preşedintelui

40. Preşedintele acordă:
a. graţierea individuală;
b. graţierea colectivă;
c. amnistia.

41. Preşedintele României acordă titluri onorifice :
a. meritul judiciar pentru judecători
b. titlul de doctor în ştiinţe politice
c. premii ştiinţifice

42. Mesajul prezentat de preşedinte atrage următoarele consecinţe juridice:
d. întrunirea Parlamentului în şedinţă comună pentru a prezenta mesajul;
e. întrunirea Parlamentului în şedinţă comună pentru a prezenta şi dezbate mesajul;
f. adoptarea de către Parlament a unei legi referitoare la problema care a făcut obiectul mesajului.

43. Preşedintele exercită funcţia de mediere:
a. între statul român şi alte state;
b. între Parlament şi Guvern;
c. între cele trei puteri ale statului şi între stat şi societate.
44. Preşedintele se poate opune promulgării unei legi:
a. sesizând Curtea Constituţională sau, după caz, parlamentul;
b. sesizând Guvernul;
c. sesizând înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

45. Preşedintele numeşte Guvernul:
a. care a primit votul de încredere de la Parlament;
b. nu e obligat să ţină seama de votul de încredere de la Parlament
c. numeşte în Guvern alte persoane

46. Preşedintele este:
a. comandantul forţelor armate şi preşedinte al CSAT;
b. numai comandantul forţelor armate;
c. comandantul forţelor armate şi vicepreşedinte al CSAT.

47. Actele de comandament privind forţele armate ale Preşedintelui pot fi atacate în instanţă:
a. nu pot fi atacate
b. sunt exceptate de la controlul de legalitate pe calea instanţei de contencios
c. pot fi atacate la instanţa civilă

48. Structura Guvernului, potrivit Constituţiei, este:
a. prim ministru, miniştri şi alţi membri, stabiliţi prin lege organică;
b. prim ministru, miniştri, miniştri delegaţi;
c. prim ministru, miniştri, miniştri delegaţi, alţi membri stabiliţi prin lege.

49. Exercitarea mandatului Guvernului începe de la data:
a. acordării votului de învestitură de către Parlament;
b. emiterii decretului prezidenţial de numire;
c. depunerii jurământului în faţa Preşedintelui României.

50. Funcţia de penis al Guvernului este incompatibilă cu:
a. valoarea de deputat sau senator;
b. exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia aceleia de deputat sau de senator;
c. exercitarea de acte de comerţ, inclusiv a vânzării de acţiuni.

51. Angajarea răspunderii Guvernului poate avea ca obiect:
a. un program de guvernare, o declaraţie politică şi un proiect de lege;
b. o declaraţie politică şi un proiect de lege, organică sau ordinară;
c. un program de guvernare şi o declaraţie politică.

52. Răspunderea Guvernului este o răspundere:
a. penală
b. civilă
c. politică

53. Ordonanţele obişnuite (simple):
a. se emit în baza unei împuterniciri dată de Senatul României;
b. se emit pe baza unei legi de abilitare a Parlamentului;
c. se pot emite fără lege de abilitare.

54. Interpelările pot fi :
a. orale sau scrise;
b. numai orale;
c. numai scrise.

55. De câte moduri pot fi interpelările:
a. politice
b. publice
c. orale sau scrise

56. Întrebările pot fi:
a. orale sau scrise;
b. numai orale;
c. numai scrise.

57. Hotărârile de Guvern se adoptă:
a. pentru organizarea executării legilor;
b. pentru a înlocui legea;
c. pentru a modifica sau completa legea.

58. Hotărârile de Guvern trebuie publicate şi unde:
a. în culegeri de hotărâri ale Guvernului
b. în Monitorul Oficial al României
c. nu trebuie publicate

59. Hotărârile de Guvern pot fi atacate pentru nelegalitate la instanţa de judecată:
a. pot fi atacate la instanţa civilă
b. nu pot fi atacate la nici o instanţă de judecată
c. se pot ataca pentru nelegalitate la instanţa de contencios administrativ

60. Ordonanţele de Guvern se adoptă:
a. pentru organizarea executării legilor;
b. pentru a înlocui legea;
c. pentru a modifica sau completa legea.

61. Ordonanţele de Guvern pot fi atacate pentru nelegalitate la instanţa de judecată:
a. pot fi atacate la instanţa civilă
b. nu pot fi atacate la nici o instanţă de judecată
c. se pot ataca pentru nelegalitate la instanţa de contencios administrativ, doar însoţite de excepţia de neconstituţionalitate
62. Ordonanţele simple (obişnuite) se adoptă:
a. în domeniul legilor organice;
b. în domeniul legilor ordinare;
c. atât în domeniul legilor organice, cât şi al celor ordinare.

63. Ordonanţele simple (obişnuite ):
a. se supun întotdeauna aprobării Parlamentului;
b. se supun aprobării Parlamentului doar dacă legea de abilitare prevede acest lucru;
c. se supun aprobării Parlamentului doar atunci când Guvernul hotărăşte acest lucru.

64. Ordonanţele de urgenţă:
a. se supun întotdeauna aprobării Parlamentului;
b. se supun aprobării Parlamentului doar dacă legea de abilitare prevede acest lucru;
c. se supun aprobării Parlamentului doar atunci când Guvernul hotărăşte acest lucru.

65. Ordonanţele de urgenţă se adoptă:
a. în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată;
b. în cazuri extraordinare;
c. atunci când Guvernul apreciază că este utilă adoptarea unei asemenea ordonanţe.

66. Ordonanţele de urgenţă intră în vigoare:
a. la data adoptării;
b. la data depunerii spre aprobare la Parlament, indiferent dcaă a fost sau nu publicată în Monitorul Oficial;
c. la data depunerii spre aprobare la Parlament, cu condiţia să fi fost publicată în Monitorul Oficial.

67. Nepublicarea unei hotărâri sau ordonanţe de Guvern atrage una din următoarele sancţiuni:
a. inexistenţa;
b. nulitatea absolută;
c. nulitatea relativă;

68. Este obligatorie publicarea unei Hotărâri de Guvern şi unde:
a. nu este obligatorie
b. se publică în culegeri de hotărâri ale instanţei supreme
c. se publică în Monitorul Oficial al României, fiind obligatorii

69. Este obligatorie publicarea unei Ordonanţe de Guvern şi unde:
a. nu este obligatorie
b. se publică în culegeri de hotărâri ale instanţei supreme
c. se publică în Monitorul Oficial al României, fiind obligatorii

70. Sunt exceptate de la obligativitatea publicării:
a. hotărârile cu caracter militar, care se comunică doar instituţiilor interesate;
b. ordonanţele cu caracter militar, care se comunică doar instituţiilor interesate;
c. deciziile Prim - ministrului.
71. Suspendarea unui membru al Guvernului poate fi dispusă de Preşedintele României:
a. când s-a cerut urmărirea penală a acestuia;
b. când s-a formulat o plângere împotriva acestuia;
c. când preşedintele apreciază că nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile;

72. Suspendarea de drept a unui membru al Guvernului poate fi dispusă de Preşedintele României:
a. când s-a cerut urmărirea penală a acestuia;
b. când penisul Guvernului a fost trimis în judecată;
c. când solicită Primul- ministru.

73. Hotărârile de Guvern pot fi atacate:
a. în faţa instanţei de contencios administrativ;
b. în faţa Curţii Constituţionale;
c. în faţa instanţelor de drept comun.

74. Hotărârile de Guvern pot fi atacate:
a. la Tribunalul Municipiului Bucureşti
b. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. la Curtea de Apel, pe fond, iar în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

75. Ordonanţele de Guvern pot fi atacate:
a. la Tribunalul Municipiului Bucureşti
b. la Curtea de Apel, pe fond, iar în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

76. Ordonanţele de Guvern:
a. se semnează de Primul – ministru ;
b. se semnează de întâiul - ministru şi de ministrul care a propus proiectul;
c. se semnează de Primul-ministru şi de miniştrii care au sarcina punerii lor în executare.

77. Hotărârile de Guvern:
a. se semnează de Primul –ministru ;
b. se semnează de Primul - ministru şi de ministrul care a propus proiectul;
c. se semnează de Primul-ministru şi de miniştri care au sarcina punerii lor în executare

78. În cazul în care instanţa de judecată dispune anularea unei Hotărâri de Guvern aceasta trebuie publicată şi unde:
a. hotărârea de anulare se publică la uşa instanţei
b. hotărârea de anulare se publică la sediul Guvernului
c. hotărârea de anulare se publică în Monitorul Oficial al României
79. În cazul în care instanţa de judecată dispune anularea unei Ordonanţe de Guvern aceasta trebuie publicată şi unde:
a. hotărârea de anulare a ordonanţei de Guvern se publică la uşa instanţei
b. hotărârea de anulare a ordonanţei de Guvern se publică la sediul Guvernului
c. hotărârea de anulare a ordonanţei de Guvern se publică în Monitorul Oficial al României
80. Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de :
a. o pătrime din numărul exhaustiv al deputaţilor;
b. pătrime din numărul total al senatorilor;
c. o pătrime din numărul integral al deputaţilor şi senatorilor.

81. Moţiunea de cenzură poate fi adoptată de :
a. majoritatea deputaţilor;
b. majoritatea senatorilor;
c. majoritatea deputaţilor şi senatorilor.

82. Votarea moţiunii de cenzură poate avea, ca şi consecinţă:
a. retragerea încrederii Parlamentului în Guvern;
b. retragerea încrederii Parlamentului în Primul-ministru;
c. retragerea încrederii Parlamentului în miniştrii care au făcut obiectul moţiunii.

83. Răspunderea penală a membrilor Guvernului are loc pentru fapte penale pe care aceştia le săvârşesc:
a. în exerciţiul funcţiei lor;
b. indiferent de modul în care au fost săvârşite faptele;
c. în viaţa lor privată.

84. Ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate:
a. numai în domeniul legilor organice;
b. numai în domeniul legilor ordinare;
c. în domeniul legilor organice şi ordinare.

85. Organele centrale de specialitate se organizează:
a. numai în subordinea Guvernului;
b. numai în subordinea ministerelor;
c. în subordinea Guvernului, în subordinea ministerelor şi ca autorităţi centrale.

86. Autorităţile centrale autonome se pot înfiinţa prin:
a. lege organică;
b. lege ordinară.
c. prin ordonanţă simplă şi prin hotărâre de Guvern.

87. Guvernul şi ministerele pot să înfiinţeze în subordinea lor autorităţi centrale de specialitate:
a. dacă legea le recunoaşte o asemenea competenţă şi există avizul Curţii de Conturi;
b. dacă acest lucru este însușit în actul de organizare şi funcţionare;
c. dacă Parlamentul aprobă această posibilitate.

88. Organele administraţiei centrale de specialitate pot să emită acte juridice care să aibă:
a. numai caracter normativ;
b. numai caracter individual;
c. atât caracter normativ cât şi caracter individual.

89. Actele juridice administrative individuale sau normative ale organelor centrale de specialitate pot fi atacate în instanţa de contencios:
a. nu pot fi atacate în instanţă
b. sunt exceptate de la controlul instanţei de judecată
c. pot fi atacate pentru nelegalitate la instanţa de contencios administrativ competentă

90. Avizul Curţii de Conturi cerut pentru înfiinţarea unui organ central de specialitate în subordinea Guvernului sau a unui minister are caracter:
a. consultativ;
b. facultativ;
c. conform.

91. Reglementarea organizării şi funcţionării ministerelor, potrivit Constituţiei, este de domeniul:
a. unei legi organice;
b. unei legi ordinare;
c. unei legi constituţionale.

92. Ministerele au o competenţă materială:
a. generală;
b. de specialitate;
c. atât generală cât şi de specialitate.

93. Organele administraţiei centrale de specialitate au competenţă teritorială:
a. la nivelul întregii ţări;
b. la nivelul unei regiuni de dezvoltare;
c. la nivelul unui judeţ.

94. Conducătorii organelor centrale de specialitate au statut de:
a. demnitari politici;
b. funcţionari publici;
c. personal contractual.

95. Din punct de vedere al modului de înfiinţare, autorităţile centrale de specialitate autonome pot fi înfiinţate:
a. prin lege organică;
b. prin lege ordinară;
c. prin lege organică sau ordinară.

96. Actele emise de organele centrale de specialitate sunt:
a. acte administrative;
b. acte comerciale;
c. acte de drept al muncii.

97. Actele emise de organele centrale de specialitate sunt:
a. acte comerciale
b. acte disciplinare
c. acte administrative unilaterale

98. Actele emise de organele centrale de specialitate sunt:
a. acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ;
b. acte administrative supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte Constituţională.
c. nu se supun controlului instanţei de judecată

99. Numărul consilierilor ce compun Consiliul Judeţean se stabileşte prin:
a. hotărâre de Guvern;
b. ordonanţă de Guvern;
c. ordin al prefectului.

100. Consiliul Judeţean adoptă:
a. ordine;
b. decizii;
c. hotărâri.

101. Hotărârile adoptate de Consiliul Judeţean se supun controlului de egalitate exercitat de:
a. Primul ministru
b. instanţa de contencios administrativ
c. Curtea Constituţională

102. Secretarul judeţului are statut de :
a. înalt funcţionar public;
b. funcţionar public de conducere;
c. funcţionar public de execuţie.

103. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean se aleg din rândul consilierilor judeţeni:
a. cu votul majorităţii consilierilor în funcţie;
b. cu votul majorităţii consilierilor prezenţi;
c. cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcţie;

104. Preşedintele consiliului judeţean, în exercitarea atribuţiilor sale, emite:
a. decizii, care pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual;
b. dispoziţii, care pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual;
c. dispoziţii, care pot avea numai caracter individual.

105. Dispoziţiile emise de Preşedintele Consiliului Judeţean în excepție de autoritate publică sunt:
a. acte civile
b. acte comerciale
c. acte administrative
106. Şedinţele consiliului judeţean au loc:
a. în fiecare lună;
b. la două luni;
c. trimestrial.

107. Consiliul judeţean se alege prin:
a. vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat;
b. vot indirect, din rândul consilierilor locali;
c. nu se alege, ci este numit de prefect, dintre consilierii locali.

108. Între autorităţile administraţiei publice constituite la nivel judeţean şi centrale există:
a. raporturi de subordonare;
b. nu se află raporturi de subordonare.
c. raporturi de colaborare

109. Dizolvarea de drept a consiliului judeţean se hotărăşte:
a. de instanţa de judecată;
b. de către prefect;
c. de Guvern.

110. Preşedintele consiliului judeţean este o autoritate:
a. cu caracter executiv;
b. cu caracter deliberativ;
c. are atât atribuţii deliberative, cât şi executive.

111. Hotărârile consiliului judeţean:
a. se semnează numai de preşedintele consiliului judeţean;
b. se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau vicepreşedintele care condus şedinţa şi de secretar;
c. se semnează consilierii care au participat la şedinţă

112. Hotărârile Consiliului Judeţean sunt:
a. acte comerciale
b. acte administrative de autoritate publică
c. acte constituţionale

113. Hotărârile Consiliului Judeţean emise în însușire de autoritate publică sunt supuse controlului de legalitate la:
a. instanţa de drept comun
b. la instanţa supremă
c. la instanţa de contencios administrativ competentă
114. Prefectul este:
a. reprezentantul Guvernului în fiecare judeţ şi al municipiului Bucureşti;
b. reprezentantul Parlamentului în fiecare judeţ şi al municipiului Bucureşti;
c. reprezentantul Preşedintelui în fiecare judeţ şi al municipiului Bucureşti;
115. Actul atacat de prefect în contenciosul administrativ este:
a. suspendat de drept;
b. se suspendă numai dacă conține instanţa;
c. îşi încetează efectele juridice.

116. Prefectul are în prezent statut de:
a. înalt funcţionar public;
b. om politic;
c. funcţionar public de conducere.

117. Prefectul are dreptul să atace la instanţa de contencios administrativ o dispoziţie de Primar:
a. nu poate
b. poate ataca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. poate ataca pentru nelegalitate la instanţa de contencios administrativ competentă

118. Oficiile prefecturale se înfiinţează prin ordin al prefectului, în baza avizului emis de:
a. Guvernul României;
b. Primul - ministru;
c. Ministerul Internelor şi al Reformei Administrative.

119. Ordinele prefectului sunt acte administrative care pot avea:
a. caracter normativ;
b. caracter individual;
c. atât caracter normativ cât şi caracter individual.

120. Ordinele prefectului care au caracter normativ se comunică de îndată:
a. Ministerul Internelor şi al Reformei Administrative;
b. Guvernul României;
c. Primul - ministru.

121. Ordinul Prefectului poate fi atacat pentru nelegalitate la:
a. la Guvern
b. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. la instanţa de contencios administrativ competentă

122. În cazul încălcării interdicţiei de a face parte dintr-un partid politic impusă prefecţilor şi subprefecţilor, intervine una din următoarele consecinţe:
a. destituirea din înalta funcţie pe care o ocupă;
b. suspendarea de drept a raportului de serviciu;
c. eliberarea din funcţia publică.

123. Numirea şi eliberarea din funcţie a prefectului se fac prin:
a. Hotărâre de Guvern;
b. ordonanţă de Guvern;
c. ordonanţă de urgenţă.
124. Hotărârea Guvernului de numire în funcţie a unui Prefect este un act:
a. de dreptul muncii
b. un act politic
c. un act de drept administrativ

125. Hotărârea Guvernului de numire în funcţie a unui Prefect poate fi atacată în instanţă:
a. nu poate fi atacată la instanţa de judecată
b. se poate ataca doar la Guvern
c. poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă

126. Hotărârea Guvernului de numire în funcţie a unui Prefect se poate suspenda în ce priveşte executarea ei, de către cine:
a. se poate suspenda de Guvern
b. nu se poate suspenda
c. se poate suspenda executarea Hotărârii de Guvern de numirea unui Prefect prin Hotărâre Judecătorească

127. Care este instanţa competentă să dispună suspendarea executării unei Hotărâri de Guvern de numire în funcţia publică de Prefect:
a. instanţa civilă
b. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ

128. Guvernul poate revoca din funcţie un Prefect, dacă da, care este actul de revocare:
a. nu poate să revoce din funcţie un Prefect
b. poate să revoce ca urmare a Hotărârii instanţei tot printr-o Hotărâre de Guvern
c. Guvernul poate revoca din funcţia publică un Prefect printr-o Hotărâre de Guvern

129. Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, cum ar fi şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă pate:
a. există raporturi de subordonare;
b. nu există raporturi de subordonare.

130. Prefecţii şi subprefecţii în funcţie au fost numiţi înalţi funcţionari publici:
a. în urma unui examen de atestare pe post;
b. în urma unui concurs;
c. în urma unei hotărâri de Guvern

131. Funcţia de Prefect poate fi ocupată de:
a. un funcţionar public
b. orice persoană cu studii juridice
c. de un înalt funcţionar public, prin concurs

132. Controlul de tutelă exercitat de Prefect vizează:
a. toate actele administrative care emană de la autorităţile autonome locale;
b. actele care emană de la autorităţile autonome locale, cu excepţia actelor de gestiune.
c. actele autorităţilor administrativ aflate în subordine

133. Controlul de tutelă exercitat de Prefect este:
a. un control de legalitate
b. un control de specialitate
c. un control ierarhic

134. Prefectul, în sistemul constituţional actual:
a. este înalt funcţionar public;
b. este funcţionar public de conducere;
c. este demnitar politic.

135. Colectivitatea locală reprezintă:
a. totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ teritorială;
b. totalitatea autorităţilor administraţiei publice locale;
c. totalitatea consiliilor locale şi consiliilor judeţene din unitatea administrativă

136. În ce lege a fost introdus principiul legalităţii:
a. principiul legalităţii a fost introdus în legea administraţiei publice nr. 69/1991 ca urmare a modificării şi completării sale prin legea nr. 24/1996
b. principiul legalităţii a fost introdus în legea administraţiei publice nr. 215/2001 ca urmare a modificării şi completării sale prin legea nr. 24/1996
c. principiul legalităţii a fost introdus în legea administraţiei publice nr. 70/1991 ca urmare a modificării şi completării sale prin legea nr. 24/1996

137. Viceprimarul este ales în mod indirect cu votul majorităţii de către:
a. consiliul local;
b. cetăţeni;
c. Preşedintele României

138. Consiliul local ca autoritate publică emite:
a. acte administrative
a. acte de comerciant
c. acte civile

139. Actele administrative ale consiliului local pot fi:
a. Hotărâri de consiliul local
b. Dispoziţii de consiliul local
c. Ordine ale consiliului local

-
140. Hotărârile consiliului local pot fi atacate pentru nelegalitate, unde:
a. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
b. la instanţa de drept comun
c. la instanţa de contencios competentă

141. Atunci când o Hotărâre de consiliu local este nelegală , cine constată nelegalitatea acesteia:
a. Curtea de Apel
b. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. Tribunalul, secţia de contencios administrativ

142. Atunci când o Hotărâre de Guvern este nelegală , cine constată nelegalitatea acesteia:
a. Curtea de Apel – secţia contencios administrativ
b. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c. Tribunalul, secţia de contencios administrativ
_________________
radu